Substantele folosite de egipteni pentru farduri si pentru protectia ochilor de efectele nefaste ale unui climat cald si uscat, ale vânturilor de nisip sau ale cresterii apelor Nilului intr-un mediu mlastinos, trebuiau sa aiba diferite efecte benefice.Toate paturile sociale recurgeau la machiaj. (Femeile sarace foloseau, in general, un fard negru, compus din carbon.) Pe doua etiuri cu kohol descoperite intr-un mormânt al unei femei din anturajul regelui se putea citi inscriptia: „Veritabil si de excelenta calitate”.
Verde, precum ochiul lui Horus
Cosmetica egipteana e incredibil de sofisticata. Fardurile, ca si parfumurile, aveau pentru locuitorii de pe malurile Nilului o legatura puternica cu universul mitologic in care zeul Horus inventeaza machiajul. In timpul luptei cu unchiul sau Seth, fiul lui Osiris isi pierde un ochi. Recurge atunci la artificiul fardurilor pentru a-si restabili integritatea si frumusetea. Ochiul reconstituit e de culoare verde, asemenea koholului folosit pâna la cea de-a IV-a dinastie. O culoare ce evoca tineretea, regenerarea, care respinge puterile demonice de dincolo de lume si coloreaza cea mai mare parte a amuletelor protectoare dispuse in sarcofage. Dupa cea de-a IV-a dinastie, fardul verde dispare in favoarea celui negru, dar cu aceeasi incarcatura simbolica. Pentru ca aceasta tenta e strâns legata de Egipt al carui vechi nume, Kemet, inseamna „pamânt negru” simbolizând viata, fecunditatea, innoirea.
In temple, primul rit al zilei consta in spalarea, imbracarea vesmintelor curate, fardarea si parfumarea statuii zeului. Idolul onorat e uns cu alifii si afumat de marele preot, care arde un parfum. Fiecarei ceremonii ii corespunde o culoare si un miros. In onoarea zeului Re sunt varsate esente proaspete la rasaritul soarelui, arome puternice de mirt, la prânz si miresme de flori, seara. Fiecare ingredient era asociat unei puteri magice. Ceea ce insufleteste in fiecare dimineata divinitatea, ii ajuta pe defuncti sa acceada la viata vesnica. Iar pe cei vii, prin aceste gesturi, sa mentina echilibrul Universului.
O alta imagine, enigmatica, evoca aceasta legatura, aproape consubstantiala, intre parfumuri si divinitati. Pe o pictura murala tebana din Noul Imperiu (prin 1400 i.Ch.) se pot vedea femei care se pregatesc de banchet, impodobite cu bijuterii si fardate cu grija. O tânara servitoare asaza pe capul lor un con albastrui impregnat cu seu si mirt. Aceasta ciudata podoaba, care apare in iconografie in cea de-a XVIII-a dinastie, a fost considerata o grasime parfumata solidificata care trebuia sa se topeasca putin câte putin pe par, pe vesminte si pe piele pentru a mari puterea de seductie. Sau, poate pentru a se apropia de lumea de dincolo. Conul a fost interpretat ca o aureola crestina, evocând mirosul sfinteniei si al paradisului. O conventie iconografica pentru a reprezenta atmosfera parfumata in care evolueaza egiptenii in cea de-a doua viata. Parfumuri si farduri ce ocupa un loc special in cultura egiptenilor, obsedati de nemurire.
DORIN MARAN
Comentarii