Una din framantatele teme artistico-istorice spectaculoase care a strabatut veacurile este conflictul dintre romanii lui Romulus si sabinii lui Titus Tatius. Cei doi conducatori, adversari sangerosi în timpurile legendare ale Romei, au devenit în cele din urma aliati sub conducerea celui care a fost alaptat de lupoaica. Dar fratia lor tarzie n-a entuziasmat pe nimeni, caci marii pictori au retinut – ca niste ziaristi profesionisti de astazi – doar un aspect de picanterie: rapirea frumoaselor femei ale etniei sabinilor de catre romanii din cetatea lipsita de „doamnele” care sa le aduca pe lume fiii mult doriti.
Înaintea lui Nicolas Poussin (1594-1665) – clasicul francez pur sange, inspiratorul unei generatii de exceptionali maestri francezi – a descris senzational rapirea sabinelor importantul sculptor Giambologna (1529-1608, nascut ca Jean Boulogne, în Flandra). Dintr-un singur bloc de marmura alba, acest urmas al lui Michelangelo a realizat un grup statuar atat de expresiv, încat întreaga poveste poate fi concentrata prin convulsiile a doar trei personaje: doi barbati si o femeie. Capodopera lui Giambologna a fost asezata în Loggia dei Lanzi din Piazza della Signoria din Florenta. Era anul 1582 cand a fost finalizata. Marele maestru revitaliza un mit foarte drag italienilor, punand în umbra alte doua rapiri celebre, a Elenei din Troia si a Proserpinei.
La National Gallery din Londra este expusa aceeasi tema de Peter Paul Rubens (finalizata, probabil, în 1640). Un urmas ilustru al lui Poussin, Jacques Louis David, s-a vazut obligat de conditiile istorice în care a lucrat (plina Revolutie franceza, dand a fost încarcerat ca amic al lui Robespierre) sa ilustreze „Interventia sabinelor”; practic, Hersila, sotia lui Romulus si fiica lui Titus Tatius, se opune duelului dintre cei doi si obtine armistitiul. David vedea acea pace legendara si sfarsitul Regimului Terorii care a bulversat Franta. Un moment de ragaz ludic ne ofera caricaturistul si ilustratorul englez John Leech (1817 -1864), care a vazut în a sa „Istorie comica a Romei” (1852) femei sabine îmbracate victorian si care accepta cu nerabdare sa fie duse în brate de barbatii care cauta un loc umbros. Totul pare o cursa cu neveste vesele care si-au pastrat aerul de fetiscane…
În 1963, Pablo Picasso realizeaza într-un stil inconfundabil o „Rapire a sabinelor” în care reia confruntarea brutala dintre Romulus si Tatius, ambii ignorand strigatele de groaza ale Hersilei – panza aflata astazi la Muzeul Artelor Frumoase din Boston. Pentru maestrul din Malaga parca nici nu exista contextul istoric, neîntelegandu-se clar cine-i sotul si cine-i tatal nefericitei femei sabine.
Dar Nicolas Poussin este clasicul care a luat în serios ansamblul sangeroasei confruntari, cu multiple personaje si cu o dinamica aducand aminte de înaintasii Giambologna si de Rubens. Pictorul francez a realizat doua versiuni majore, la interval de trei ani. Cea din 1635 se afla la Metropolitan Museum of Art (New York), iar cea din 1638 se afla la Luvru. În ambele scene, Romulus se gaseste pe un postament de unde îsi îndeamna ostasii la lupta. Diferenta majora este cea arhitecturala: în a doua varianta, edificiile de fundal sunt mai multe si mai bine conturate… Oricare ar fi „stapanul sabinelor”, tema da furnicaturi si astazi autenticilor iubitori ai istoriei artei.
PAUL IOAN
Comentarii