„Tara Padurilor”… este traducerea în limba localnicilor (hindi) a numelui foarte tânarului stat Jharkhand, din estul Indiei, înfiintat oficial în anul 2009.
Paradoxal, ceea ce îl poate defini este un anumit tip de padure, una alcatuita din lespezi de piatra cu adevarat batrâne: sute de megaliti cu o semnificatie speciala, veche de peste doua milenii. Lespezile masive, ce par sa populeze un vast sit arheologic, la fel ca o comunitate umana fara vârsta, „vorbesc” despre fascinanta civilizatie a Indiei tribale.
Traditii nemuritoare
India este un tinut uimitor al megalitilor din Kashmir pâna în Kerala si din Manipur pâna în Gujarot, pamântul sacru al acestei tari este presarat cu megaliti. Praful timpului si vegetatia tot mai abundenta au ascuns însa vreme îndelungata ceea ce dintotdeauna a marcat pamântul cu semnele ritualurilor tribale de nastere si moarte, de bucurie si durere. Aceasta terminologie pare a se referi la vremuri foarte îndepartate de prezent, dar în realitate Jharkhand a ramas unul dintre putinele locuri din lume în care triburile continua sa construiasca megaliti si în prezent. Un mod de autoidentificare absolut remarcabil, fata de care contemporanii, întâmpina dificultati în a întelege graiul ancestral al pietrelor.
Jharkhand nu este singurul sit de acest fel, totusi este recunoscut drept unul dintre cele mai mari, unde nu mai putin de 32 de triburi din diferite districte au contribuit la pastrarea si perpetuarea fabuloasei lor traditii. În prezent, patru dintre acestea continua sa plaseze în stravechiul loc de trecere megalitii deveniti monumente funerare pentru cei trecuti în nefiinta: triburile Munda, Asur, Ho si Oraon.
Marea Trecere
Remarcabil este faptul ca fiecare trib pastreaza si efectueaza ritualuri si respecta stiluri arhitecturale diferite, astfel remarcându-se cu elemente clar distincte – veritabile carti de vizita marcate în structurile de piatra, care îsi spun povestea. Unele, precum menhirele birdiri, sunt ridicate pentru a sarbatori diverse ocazii cu semnificatii speciale, de la nasterea unei fete pâna la onorarea liderilor comunitatii. În timp ce pietrele Munda sunt asezate în siruri, dolmenele Oraonilor se faceau asezând o lespede plata pe patru „stâlpi” verticali.
Pentru oamenii acestor locuri, fiecare megalit este o entitate vie, simbol pentru un al patrulea regn pamântesc, alaturi de cel uman, cel animal si cel vegetal. Oamenii de stiinta care au cercetat, sub imperiul ratiunii, aceste elemente de cultura si civilizatie au remarcat o rarisima pricepere a triburilor stravechi de a pune în rezonanta toate alcatuirile vii si nevii ale lumii. În acest sens, absolut toti megalitii au fost asezati în anumite locuri si pozitii, deloc la întâmplare. Spre exemplu, în tinutul Hazaribagh, unde pesterile antice pastreaza arta rupestra de acum noua mii de ani, amplasarea monumentelor de piatra este în raport cu forma si cu pozitia dealurilor din jur.
Fiecare sit megalitic urmeaza o anumita orientare bazata pe credintele clanurilor care l-au creat. În Platoul Chhotanagpur, dolmenele au orientarea nord-sud, pentru a comemora membrii comunitatii disparuti din cauze naturale, în timp ce menhirele orientate est-vest „vorbesc” despre cei care au trecut în nefiinta din motive nenaturale sau au avut un statut social special.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii