Într-un top al celor mai activi si mai mari vulcani de pe glob, Mauna Loa (Mowna Roa, în hawaiana, „Muntele lung”) ocupa primul loc, un punct de referinta în întelegerea dinamicii interne a Pamântului.
Situat în statul american insular Hawaii, el este cel mai înalt vulcan din lume, cu 4.169 metri deasupra nivelului marii si peste 17.000 de metri deasupra bazei aflate pe fundul Pacificului. Are un volum de aproximativ 75.000 km3, fiind considerat cel mai mare munte din lume în ceea ce priveste volumul.
Uriasa gura de foc
Din secolul al XIX-lea, Mauna Loa îsi arata forta terifianta, amenintând si distrugând cu revarsarile sale de lava incandescenta atât parti importante din viata salbatica a insulei, cât si asezari, de unde si-a luat uneori tribut de vieti omenesti. Pe de alta parte însa, specia umana a pus în lumina aici, mai mult decât evident, un paradox major.
În pofida amenintarii permanente a eruptiilor, vulcanul exercita o atractie irezistibila pentru nenumarati aventurieri si curiosi, teribilisti ori simpli vizitatori, la care se adauga interesul justificat al oamenilor de stiinta. Acestia au înfiintat o retea de monitorizare seismica foarte densa pentru a anticipa exploziile seismice si a preveni astfel riscurile pentru populatie.
Eruptiile, care au loc preponderent în trei zone distincte ale muntelui, arunca la suprafata roca topita la peste 1.200ºC. Dinamismul zonei este monitorizat începând din 1912, dar prima sa eruptie documentata a fost înregistrata în 1843. S-au înregistrat astfel parametrii si „performantele” care au facut din Mauna Loa o adevarata „vedeta” a acestui domeniu, dar cu potential letal. Forma sa este rezultatul eruptiilor si a curgerilor de lava fluida, care se întind pe distante mari înainte de a se raci si solidifica.
Eruptia din 1950 este cea mai intensa eruptie documentata în ceea ce priveste fluxul de lava. Acesta s-a întins pe 24 de kilometri de-a lungul rupturii, iar viteza de emisie în tubul de ejectie a fost de 16 pâna la 48 km/ora. Adaugând acestor cifre si alte date înregistrate, specialistii au putut evalua potentialul infernal al acestei imense guri de foc si astfel au sugerat masuri de protectie a populatiei din zona. S-a ajuns astfel uneori la actiuni foarte spectaculoase, dar si extrem de periculoase.
De pilda, eruptia din 1935, care ameninta orasul Hilo, a fost partial stavilita cu ajutorul a zeci de bombardiere, care au deviat fluxul de lava aruncând asupra vulcanului bombe de 300 pâna la 900 de kilograme!
Ofrande pentru zeita
Înainte de sosirea primilor europeni în arhipelag, bastinasii urcau pe Mauna Loa, muntele lor sacru, cu ofrande pentru Pele – zeita hawaiana a focului, fulgerului, dansului, vulcanilor si violentei. Ei au creat astfel o poteca lunga de 48 de kilometri pe o panta abrupta a vulcanului, de la satul antic Kapapala.
O realizare foarte dificila fara încaltari adecvate, haine calde, rucsacuri sau provizii de mâncare. Numele original al acestui traseu, acum abandonat, s-a pierdut si a fost redenumit de hawaieni ’ainapo, adica „pamânt înnegrit”.
În functie de formele vulcanismului din Hawaii, Pele este numita Kawaihi-neokalua („Femeia din put”, când eruptia începe într-un crater), Kawahine’aihonua („Devoratoarea de pamânt”, când lava distruge padurea) sau Pelehonuamea („Creatoarea de noi pamânturi”, când lava se revarsa în mare). Însa numele sacru al zeitei Pele este Ka’ula o Keahi, care înseamna „Stralucire de foc”.
Multe localitati din apropierea vulcanului au fost construite pe fluxuri de lava vechi de cel mult 200 de ani si exista o mare probabilitate ca eruptiile viitoare sa dauneze grav asezarilor umane. Uneori, un cutremur puternic poate provoca alunecari de teren urmate de un tsunami; cel mai puternic seism înregistrat s-a produs în 1975, având 7,2 grade Richter.
Cartarile subacvatice au scos la iveala numeroase alunecari de teren de-a lungul lantului hawaian si au fost identificate doua tsunami uriase: insula Moloka’i a suferit un val mare de 75 de metri înaltime în urma cu 200.000 de ani, iar Lana’i a fost lovita de un tsunami de 300 de metri înaltime în urma cu 100.000 de ani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii