Când un copil de scoala i-a spus bunicului sau ca NASA a trimis oameni pe Luna, acesta nu s-a aratat deloc surprins, ci a replicat, foarte serios: „Ei, asta nu-i nimic, unchiul meu a mers pe Luna de multe ori!”.
Intâmplarea este reala, prezentând mai multe aspecte uimitoare din cultura si civilizatia unei populatii care traieste „la capatul lumii”, în tinuturile zapezilor vesnice din Nord – inuitii.
O bucla a timpului
Oricât ar parea de ciudat, termenul inuit nu este un singular, ci forma de plural, cu întelesul de „oameni” ca grup, în timp ce un individ este un inuk. Inuitii sunt raspânditi în Canada, Statele Unite, Groenlanda, dar si în nordul Siberiei.
Nu de putine ori, li se spune eschimosi – mâncatori de carne cruda, dar pentru ei cuvântul este jignitor, fiind asociat cu notiunea de „venetici”. De altfel, dialectele limbii inuktitut sunt de-a dreptul fabuloase pentru lingvisti, datorita unor particularitati unice. Ceea ce nu trebuie omis este legatura organica a fiecarui inuit cu fiecare element al naturii datatoare de viata si de hrana.
Într-un fel, acesti oameni care îsi duc existenta la temperaturi negative, deplasându-se pe zapada, pe gheata si pe apele marilor reci, au ramas într-o bucla temporala a trecutului, din care doar uneori au prilejul sa iasa. Cunoscuti prin cruzimea spartana de a ucide batrânii si copiii care îi încurcau, inuitii sunt parte a unei culturi care trebuie pastrata pentru generatiile urmatoare.
De la hrana cea de toate zilele si pâna la îmbracaminte, locuinta sau la batrâna sanie cu care se deplaseaza pe drumurile cu zapada, totul e confectionat din ceea ce le ofera natura. Fascinantul iglu construit din blocuri de gheata nu e deloc un spatiu neprimitor si înghetat. Captusit cu piei de cerb caribu si încalzit cu lampile folosite totodata la iluminat si la gatit, acesta reprezinta si o ingenioasa realizare arhitecturala, care nu are nevoie de macarale, cuie sau mortar.
Inventii moderne si „sarutul eschimos”
Civilizatia moderna occidentala le datoreaza inuitilor o serie de inventii la care nu ne-am gândi. Caiacul fara de care nu ar putea merge la vânatoare si pescuit – principalele ocupatii de pe urma carora supravietuiesc – este construit din lemn si piei de foca unse cu grasime.
Banalii ochelari de soare au la origine o inventie inuita, dar cei inventati de inuiti, pentru protejare împotriva reflexiei razelor soarelui pe zapada, nu aveau lentile propriu-zise, ci niste fante înguste pentru „cernerea” luminii.
Extrem de utile în regatul iernilor vesnice sunt si asa-numitele „rachete de zapada” care ajuta la mersul pe zapada astfel încât piciorul sa nu se afunde.
Cercetatorii poporului inuit au avut si unele experiente pe de o parte surprinzatoare, iar pe de alta parte amuzante. Referitor la religie, în comunitatile inuite credintele stravechi coexista cu crestinismul, însa cu unele mici „adaptari”.
Rugaciunea „Tatal Nostru” nu poate prelua segmentul „pâinea noastra cea de toate zilele”, care e înlocuit cu „pestele nostru cel de toate zilele”, pentru ca ei nu cunosc pâinea, în schimb manânca peste din belsug. Revenind în mediul laic, ne putem aminti de faimosul „sarut eschimos”, respectiv de faptul ca iubitii inuiti nu se saruta pe buze, ci îsi freaca nasurile. Explicatia oamenilor de stiinta pentru acest gest sugereaza un gen de cantonare a omului în spiritul ancestral al salbaticiunilor: cei doi se (re)cunosc astfel prin simtul olfactiv, în timp ce îsi miros obrjii si nasul.
Referirea la pretinsa „plimbare” repetata pe Luna a unui inuit se leaga de structura mentalitatii acestui popor, pentru care fiecare animal si fiecare element îsi au destinele legate indisolubil de cel al omului.
Daca samanul lor detine mijloacele de a calatori mental oriunde în spatiul infinit, în mod similar, fiecare inuit este obligat ca, pentru a-si pastra sansele de vietuire în aceasta lume si apoi de existenta între spiritele binevoitoare, sa respecte cu sfintenie fiecare fiinta.
De exemplu, imediat dupa ce este vânata, foca primeste putina apa de baut si i se multumeste ca s-a lasat sacrificata pentru ca omul sa poata supravietui…
Moralitatea lor a stat la baza unui stil de viata diferit, care s-a fundamentat pe un set de norme extrem de simplu si de eficient: ceea ce trebuie urmat, facut si evitat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii