Nu este secret faptul ca numeroase inventii aflate la baza unor mari progrese ale civilizatiei umane nu au fost rodul exclusiv al inteligentei si genialitatii unor persoane, ci au la origine exemple din natura.
– Gândacii-bombardier nu sunt simple mecanisme comparate cu o arma redutabila, ci la nivelul lor, însumeaza înalte atribute specifice unor excelenti chimisti, fizicieni si strategi. Atunci când sunt atacati, ei lanseaza din vârful abdomenului un lichid toxic fierbinte, pentru a se apara.
Dinamica întregului proces seamana cu aceea a terifiantelor aruncatoare de flacari militare, în corpul insectei având loc o reactie chimica precisa a unui amestec adus apoi aproape de punctul de fierbere al apei. Se produce totodata un gaz care antreneaza ejectia, iar daunele cauzate pot fi fatale pentru tinta.
Unii gândaci-bombardier îsi pot îndrepta tirul în mai multe directii. Combinatia unica de caracteristici ale acestui mecanism de aparare – reactii puternic exoterme, fluide fierbinti si eliberare de explozivi – a fost apreciata de creationisti si de sustinatorii designului inteligent ca fiind un exemplu de complexitate ireductibila.
– O creatura care a generat întoteauna uluire este ornitorincul, care pare un „experiment” biologic, o forma hibrida de tranzitie între specii de animale total diferite: mamifer, reptila si pasare. Corpul îi este acoperit cu blana, dar are cioc ca de rata si depune oua. Totusi, dupa eclozare puii sunt hraniti cu lapte secretat prin pori speciali, care nu sunt glande mamare.
Masculul are pe picioarele din spate pinteni cu venin, iar mamiferul este înzestrat cu un simt de orientare comparabil cu un aparat de electrodetectie, putându-si repera victimele chiar si ascunse în adaposturi din apa si în întuneric.
– Porumbeii si pasarile migratoare poseda ceea ce oamenii de stiinta au comparat cu un GPS al unor specii vii. Pestele-arcas este considerat lunetistul animalelor, fiind capabil sa doboare insectele de pe ramuri la o distanta de peste un metru cu un jet de apa, tinând cont de refractia luminii la suprafata apei!
Sopârla bazilic se poate deplasa pe apa, iar deja celebra gecko (sopârla) poate alerga pe pereti, pe tavan sau sta atârnata doar de un deget.
Secretul e incredibil de simplu: multe firisoare de par minuscule acopera talpa, iar vârfurile lor elastice se ramifica în alte sute, astfel ca se pot îndoi sau strânge pentru a se adapta la muchiile microscopice de sub picioarele sopârlei, chiar si la peretii de sticla ai unui acvariu.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii