In centrul Asiei se afla austerul bazin Tarin, o vasta depresiune care se intinde pe o suprafata de 500.000 km2, invadata de nisip desertic. Ugurii au numit-o Taklamakan, ceea ce in limba turcofona inseamna „o data inauntru, niciodata afara”. In aceasta regiune au fost construite in Antichitate cetati si fortarete impresionante.
Este lipsita de viata, temperaturile oscileaza intre -40şC (iarna) si 50şC (vara), vanturile sufla cu putere. Cateva rauri „sinucigase” se scurg molcom, disparand in dune. Pe acest teritoriu arid au existat in urma cu aproximativ doua milenii, cetati infloritoare inghitite in timp de nisip. Prin apropierea acestor locuri a trecut marele explorator venetian Marco Polo care a notat in jurnal, printre altele: „N-am zarit vreo pasare in vazduh, nici vreun animal pe pamant.”.
In acea vreme, caravanele care ocoleau acest „ocean” de nisip, urmand o cale in care apareau oaze izolate. Probabil, doar unii pastori nomazi indrazneau sa-l traverseze. Studiul sedimentelor releva faptul ca in urma cu cel putin 3.000 de ani regiunea a inceput sa devina din ce in ce mai arida. Cele mai vechi urme lasate de locuitorii care au trait in bazinul Tarin dateaza din preajma anilor 2000 i.Hr.
Populatiile s-au instalat in apropierea raurilor si a izvoarelor, dar mai cu seama in zone cu oaze aflate la distante relativ mici in preajma deltelor formate de apele care si-au schimbat insa cursul de-a lungul timpului sau au secat. In urma sapaturilor au fost descoperite locuinte inconjurate de parcele irigate de canalele sapate, alimentate cu apa din rauri si delte. Studiul mumiilor descoperite in Taklamakan a relevat faptul ca populatiile (din ultimele doua milenii i.Hr.) ar fi fost majoritar europoide. Succesorii erau numiti tokharieni.
La sfarsitul mileniului I i.Hr., regiunea Xinjiang a fost divizata in 36 de mici regate fondate fiecare in jurul unei cetati-oaza intre care s-au iscat rivalitati, razboaiele ducand la supunerea unora dintre ele de un regat puternic sau de triburi nomade unite, cum ar fi, de pilda, cele denumite Xiongum. Existau insa si relatii comerciale intre regate, mai ales dupa crearea axei comerciale est-vest. Caravanele incarcate cu matasuri, pietre pretioase, fildes, obiecte de portelan, stofe din lana si in, jad si alte materiale asigurau negotul intre cetati.
Unii hani, constienti de importanta strategica a acestei rute comerciale, prin tratate si (sau) razboaie au reusit sa controleze tot mai multe regiuni, construind garnizoane pentru a proteja cetatile si caravanele, cum ar fi de pilda, cele aflate la 45 de kilometri de Turfan, intarite cu 70 de turnuri menite sa tina piept barbarilor din Vest. Duhuang, postul militar cel mai occidental, a aparut in plin desert intre anii 121 si 110 i.Hr. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii