Despre picturile rupestre descoperite pe peretii unor pesteri din intreaga lume si atribuite stramosilor primitivi ai omului de astazi am aflat inca din copilarie, din manualele de istorie si nu numai. Reprezentarile sunt complexe, dar in desene apar predominant siluete umane, animale, precum si clasicul contur al mainii, cel mai probabil a artistului „primitiv”. Exista insa si cazuri cu caracter singular (probabil!), despre care specialistii nu vorbesc aproape deloc si in care reprezentarile figurative nu pot fi explicate prin logica omului de astazi.
Bebelusii nu erau bebelusi?!
Intre picturile rupestre de la Wadi Sura II (Egipt), alaturi sau mult mai frecvent suprapuse amprentelor unor maini de adult, se afla si amprente mult mai mici, despre care s-a considerat initial ca ar apartine unor bebelusi nascuti la termen sau prematuri. Mentionam ca situl respectiv a fost descoperit in anul 2002 in Desertul Libiei, iar vechimea lui a fost estimata la circa 8.000 de ani i.Ch.
Sunt acolo sute de amprente de maini, atat de marime obisnuita, cat si minuscule. Pentru a testa „ipoteza bebelusilor”, o echipa de cercetatori franco-britanica a masurat desenele respective si le-a comparat cu datele cunoscute in prezent pentru nou-nascutii la termen sau mai devreme. Rezultatele au socat, fiind aproape derutante: cele doua categorii de date nu corespundeau, ci apareau deosebiri evidente intre amprentele din pestera si amprentele si morfologia membrelor umane!
Varanul, model pentru artistii primitivi
Antropologul Emmanuelle Honoré de la Universitatea Cambridge a fost si el socat la inceput, observand un amanunt semnificativ: desenele aratau maini mult mai mici decat cele ale bebelusilor umani si cu degetele anormal de lungi. Apoi au aparut si alte intrebari, intre care cea mai nelinistitoare: daca nu erau bebelusi, atunci ce erau? Si ipotezele au inceput sa curga.
Prima – putea fi vorba despre palme de maimuta, dar primele comparatii au eliminat ideea. S-a ajuns chiar la versiunea ce implica o reptila, iar cele mai apropiate in acest sens pareau a fi laba varanului de desert si cea a puiului de crocodil. Aici intervine insa tehnica realizarii desenelor: plasarea membrului pe peretele cavernei si improscarea de pigment cu gura, astfel obtinandu-se „negativul” obiectului respectiv.
Totusi, specialistii nu au imbratisat cu convingere aceasta ipoteza, chiar daca in alte culturi preistorice se foloseau animale in contextul realizarii picturilor rupestre, deoarece stravechii locuitori ai zonei egiptene explorate se crede ca nu ar fi avut preocupari atat de complexe.
Cu prudenta cuvenita, cercetatorii pastreaza in rezerva teorii inca si mai socante, iar un fir rosu urmarit in acest sens este similitudinea uluitoare a amprentelor mari si mici gasite la Wadi Sura II cu cele aflate la mii de kilometri departare, intr-o grota din insula indoneziana Sulawesi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii