Retelele subterane naturale care aprovizionau civilizatia maya cu apa, ascund oseminte ale victimelor ucise in cadrul unor ritualuri sacrificiale si reprezentari ale artei murale, acestea din urma fiind necunoscute pana in urma cu un an. De-a lungul litoralului din Yucatan (Mexic) peisajul este marcat de lacuri denumite generic "gauri albastre" "incrustate" adesea in padurea luxurianta. Mayasii care ocupau regiunea intre secolele al IV-lea i.Ch. si al IX-lea d.Ch. le numeau tz'onot (cenotes, in spaniola; cenote, in romaneste). Unele au o anvergura redusa (6-8 metri), dar adancimile lor ajung pana la 338 de metri, comunicand prin vaste galerii subterane care se intind pe zeci de kilometri. Acestea se mai intalnesc in unele regiuni carstice de pe glob (in insule din Pacific, in Australia etc.). Pana acum au fost explorate si cartografiate 350 din cele 6.000-7.000 inventariate.
In cetatea din Santuario (regiunea Tekax) o echipa de arheologi francezi a facut una dintre cele mai importante descoperiri: picturi necunoscute ale civilizatiei maya executate pe peretii unor pesteri din labirintul subacvatic. Intr-una din pesteri era reprezentata o ampla scena de vanatoare, in centru aflandu-se un jaguar incoltit de diverse animale iar pe un perete al altei pesteri se vad clar urme lasate de palme si serpi desenati. Au mai fost descoperite si alte urme seculare: cioburi din ceramica, lame taiate in obsidian etc., dar si oseminte umane, grotele constituind totodata locuri sacre in care se practicau ritualuri sacrificiale.
Cea mai importanta cetate, Chichen Itza, se afla langa un bazin in care au fost descoperite cele mai multe oseminte. Cruzimea mayasilor in cadrul acestor ritualuri era feroce. Episcopul Merida a lasat scrisa in 1556 o relatare in acest sens: victimele erau depuse in grote dupa ce erau ucise si li se scoatea inima pentru a-l onora in acest mod pe Chaac, zeul ploii. Lucru certificat de urmele de violenta pe care le prezentau craniile si osemintele, majoritatea fiind adolescenti si barbati tineri. Printre ele se aflau si obiecte din aur, jad, arama.
In aceasta regiune fara rauri, binecuvantatele "fantani" reprezentau o uriasa sursa de apa. Fara aceste galerii subterane, in care nivelul apei oscileaza (in unele perioade si in diverse locuri apa ajungand la limite inferioare sau secand), civilizatia maya nu s-ar fi putut dezvolta, cele mai multe cetati fiind ridicate in apropierea cenoteelor. In contextul ipotezelor legate de disparitia acestei civilizatii, scaderea drastica a apei din cenote in urma repetatelor perioade de seceta (in jurul anilor 900 d.Ch.) ar fi fost o cauza majora. Agricultura a fost compromisa si mayasii n-au gasit alte resurse de supravietuire.
Acum, cenotele, o uriasa atractie pentru scufundatori, sunt in primejdie, in viziunea ecologistilor ingrijorati de faptul ca practicarea sportului subacvatic are consecinte negative asupra ecosistemelor. Mai ingrijorator este faptul ca unii proprietari distrug structuri de calcar folosite in amenajarea bazinelor pentru a atrage interesul scufundatorilor. In momentul in care aceste splendori naturale vor intra in patrimoniul cultural subacvatic al UNESCO, turismul invaziv va inceta.
DORIN MARAN
Comentarii