"Renastere", "Varsta de aur"; "Intrare in lumea moderna", sunt titluri apreciative ce abunda sub pana istoricilor care se refera la epoca de inflorire a Chinei din timpul dinastiei Song (960-1279) cand cea mai mare parte a Chinei Centrale a fost reunificata si cand a fost realizat un puternic si eficace sistem administrativ, pe fondul unei puternice expansiuni demografice si al constructiei unui mare numar de cetati. S-au extins schimburile comerciale, preocuparile celor alesi spre cunoasterea stiintifica si a dezvoltarii culturale, s-au produs realizari exceptionale in domeniul inovatiilor tehnice, premise fundamentale pentru inflorirea civilizatiei Song.
China a mai cunoscut perioade de apogeu in timpul dinastiei Han (206 i.Ch. – 220 d.Ch.) si al dinastiei Tang (618-907) dar, evident, incomparabile cu cea a dinastiei Song, si aceasta in vreme ce Europa bajbaia in mediocritate, semiintuneric. In Franta, de pilda, orasele se complaceau in "somnolenta", activitatea negustoreasca era palida, asemenea preocuparilor legate de stiinta si tehnica. Intre secolele al X-lea, si al XIII-lea, imperiul s-a extins pana in Coreea si Asia Centrala. Agricultura a fost practicata pe suprafete imense. A fost continuata saparea Marelui Canal (lucrarile care au debutat in anul 605 urmau sa lege fluviul Galben de provincia Yangzi). Capitala Chang'an, aflata la extremitatea Drumului Matasii, era "invadata" de negustori indieni, persi si arabi interesati de obiectele din ceramica, in special de cele din portelan, de matase, ceai, de produsele de orfevrarie…
Cultura ia o amploare remarcabila odata cu aparitia unei pleiade de istorici, filosofi, poeti. Stiinta si medicina prospera. Autoritatile au instituit un sistem de examene, foarte bine pus la punct, pentru selectionarea in diverse domenii importante de activitate, in special in functiile publice, a celor care dadeau dovada de cunostinte de specialitate, aptitudini etc. pentru ca aparatul birocratic sa sustina ferm si eficace economia si, implicit, intarirea puterii. Sub presiunea invaziilor barbare din nord, milioane de chinezi se stabilesc in teritoriile imperiului. Sunt practicate culturi de orez, grau, orz cu recolte bi-anuale – si aceasta datorita specialistilor agronomi – care se intindeau pe suprafate de peste 50 de milioane de hectare incepand cu secolul al X-lea. In zonele de sud-est se extind plantatiile de trestie de zahar, citrice, de bumbac etc.
Specialistii au facut adevarate minuni, la acea vreme, in agronomie. Au fost selectionate mai multe varietati de orez, cu germinatie timpurie, au perfectat tehnici de altoire a plantelor, au fost realizate ample retele de irigatie… Produsele agricole erau comercializate in interiorul imperiului fiind destinate totodata, in cantitati uriase, exportului, la care se adaugau metale – aur, argint, plumb, magneziu – hartie, ceramica. China importa cai din Tibet pentru a-si intari cavaleria, sulf pentru praful de pusca folosit deopotriva pentru tunuri, mirodenii din Arabia, fildes din India, perle, plante medicinale, piei de animale salbatice din Asia de sud-est… (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii