Aflat in Germania, la 13 kilometri de Dresda, capitala Saxoniei, Castelul baroc Moritzburg, cu cele patru turnuri rotunde din colturi, a fost ridicat pe o insula artificiala, intregul ansamblu fiind realizat dupa o simetrie perfecta. Numele sau vine de la Ducele Moritz de Saxonia care intre 1542-1546 a ridicat aici un mic palat, o constructie destinata gazduirii vanatorilor regale. Palatul a fost extins de Johan George al II-lea de Saxonia. Intre 1661-1671 s-a construit aici o capela dupa desenele arhitectului Wolf Caspar von Klengels, asezamant care a devenit un exemplu de baroc timpuriu.
Capela a fost consacrata ritualului catolic, dupa ce August cel Puternic, nepotul lui Johan George al II-lea, a imbratisat catolicismul. El a cerut reconstruirea intregului castel, lucrarile fiind executate de arhitectii Matthäns Daniel Pöppelmann si Zacharias Longuelune intre 1723-1733. Cu acest prilej a fost realizat si un parc oficial cu cateva iazuri si canale. Imprejurimile au fost sistematizate ulterior, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de Frederick Augustus al III-lea de Saxonia, stranepotul lui August cel Puternic.
Intre 1770-1776 s-a construit micul Castel al Fazanului, s-a extins parcul si au fost realizate "Fantana lui Venus" si un mic port cu un far, pe malul lacului. Ultimul dintre principii care au locuit aici din 1933 a fost Ernst Heinrich de Saxonia, care, in 1945, a fost deposedat de eleganta resedinta de puterea sovietica. Interiorul castelului este mobilat elegant, decorul reprezentand opulenta baroca din timpul lui August cel Puternic. Peretii sunt acoperiti din secolul al XVII-lea cu un tapet cu motive aurite desenate pe piele si multe camere sunt decorate cu obiecte amintind vanatorile regale.
Pe aceasta linie se inscrie colectia de coroane de cerb din sufragerie. Sunt expuse de asemenea si alte trofee cu o vechime intre 270 si 400 de ani. Cele care primeaza raman insa coarnele de cerb, cel mai greu dintre ele cantarind 19,8 kilograme si avand o lungime de aproape doi metri. In 1723, August cel Puternic a cumparat patru tapiserii pentru baldachinul din dormitorul sau din Palatul japonez. Erau decorate cu peste un milion de pene de fazan, paun si gaini de Guineea, toate incorporate in tesatura de panza. Mai tarziu acestea au fost atarnate in "Camera Penelor" si in 1830 au fost mutate in Castelul Moritzburg.
Exista aici si o bogata colectie de portelanuri chineze, japoneze sau "de Meisen", toate pictate de mana si infatisand scene mitologice sau de vanatoare, motive animale sau altele sugerand aceasta indeletnicire atat de draga celor care au locuit aici. Apartamentele sunt de o eleganta rafinata. In jur de 11 camere sunt acoperite inca de vechiul tapet de piele, atent restaurat, iar pustile de vanatoare, expuse aproape peste tot, sunt minunat gravate avand decoratii de argint. Tot mai mult argint este folosit si in dormitoarele regale, copii dupa cele din Palatul Versailles dar realizate la Augsburg.
In 1728 parcul capatase deja o forma de U prin extinderea spre nord si gradinile concepute in stil frantuzesc aveau o suprafata de 230 pe 150 metri. Totul era asemanator altor parcuri regale europene. In secolul al XVIII-lea au fost aduse aici plante rare, dand peisajului un aspect romantic. Dupa moda vremii, in 1787, la intersectia unor poteci a fost ridicat un pavilion destinat petrecerilor vanatoresti, cunoscut sub numele de "Casa Gladiolei", realizat dupa desenele lui Johan Daniel Schade, si, din nefericire, ruinat devreme. Iazul care inconjoara insula pe care a fost ridicat palatul a fost obtinut prin unirea altor patru iazuri mai mici si a devenit un loc deosebit de indragit si de pescari, in special pentru amatorii de crap.
IRINA STOICA
Comentarii