Varfurile inzapezite ale masivului Kilimandjaro, craterul din Ngorongoro sau campiile nesfarsite din Serengeti confera Tanzaniei un statut aparte in peisajul lumii. Aici traiesc in perfecta armonie aproape 130 de triburi, printre care si tribul masai, care se regaseste si in Kenya. Imbracati cu o tunica de culoare rosie, cu parul vopsit in ocru-rosu, adesea impletit, membrii populatiei masai fac parte integranta din peisajele – savanele – din nordul Tanzaniei. Sunt vazuti adesea in preajma turmelor care constituie marea lor bogatie, in satele lor, in pietele de la marginea drumurilor. Viata lor e marcata de reguli foarte precise.
Dupa varsta de 6 ani, baietii se alatura barbatilor iar fetele raman sub aripa materna. Baietii vor primi in dar capre sau un vitel, animale ce vor reprezenta simbolic pastorii care vor deveni la un moment dat. Si fetele vor primi daruri simbolice, bratari sau coliere din perle. Baietii vor invata cum sa pazeasca animalele, fetele sa coasa, sa se picteze cu ocru, sa mulga, sa contribuie la toate treburile gospodaresti. O alta etapa in viata unul masai o constituie trecerea de la copilarie la „maturitate”.
Tinerii trebuie sa treaca printr-o serie de probe de vitejie, cum ar fi, de pilda, doborarea unui tauras cu mainile goale. Daca izbutesc, acestia sunt circumscrisi, urmand sa devina razboinici (morani) care vor trai in grup, impreuna cu tovarasii lor de aceeasi varsta, dobandind dreptul de a purta sulita si un scut, pe care le vor folosi la vanatoare.
Sunt cantonati in satul razboinicilor care va reuni cateva sute de viitori luptatori veniti din toata regiunea. Vor locui timp de cativa ani la distanta de restul comunitatii, in locuinte asezate circular, construite de mamele lor, din lut, balega, crengi. Dupa practicile de initiere in arta razboiului, tinerii masai se vor intoarce in satele lor dar nu ca „soldati” ci ca… pastori. (In alte timpuri, confruntarile cu triburile dusmane erau frecvente, impotriva celor care le furau vitele, oile si caprele sau diverse bunuri ale comunitatii sau a celor care ii atacau. Acum vitejia lor de razboinici e utila in fata atacurilor animalelor salbatice sau in timpul vanatorii.)
Vor evolua apoi in cadrul unor ceremonii, denumite eunoto, care dureaza 4 zile. Prima zi e consacrata revederii rudelor si desfasurarii paradelor. Razboinicii nu vor mai purta lancea, spada traditionala ci un bat lung, simbol al conditiei lor de sefi de familie si de pastori. Cei mai curajosi, care au la activ, de pilda, uciderea unui leu, poarta pe cap coama acestuia. Cu totii poarta coliere, bratari, cercei. In cea de-a doua zi, se retrag intr-o cariera de creta, considerata sfanta, unde se „vopsesc” cu creta alba, un simbol al pacii. In ziua a treia, mamele rad parul fiului lor acoperindu-l cu ocru si grasime. Cea de-a patra zi este consacrata discursurilor, binecuvantarilor si sfaturilor practice ale varstnicilor.
DORIN MARAN
Comentarii