Conform mitologiei Egiptului, zeul Osiris a fost asasinat si ciopartit de catre fratele sau Seth care i-a aruncat resturile in Nil. Din fericire, acestea au fost recuperate si conservate de catre sotia si sora sa si zeul a revenit la viata.
Incepand cu mileniul III i.Ch., riturile funerare egiptene sunt influentate de acest mit. Rituri care vizeaza conservarea si revitalizarea corpului. Solutia? Mumificarea.
Este efectuata de preoti-chirurgi care, printr-o incizie in partea stanga a corpului, indeparteaza intestinele, ficatul, plamanii, stomacul care vor fi conservate in vase de ceramica. Inima va ramane la locul ei. Este apoi evacuat creierul pe cale nazala cu ajutorul unei crosete, pana la ultima „molecula”.
Se trece la urmatoarea faza: deshidratarea prin umplerea corpului „vidat” cu natron care absoarbe toata umiditatea. Dupa 70 de zile efectul isi atinge eficacitatea. Din acest moment, corpul care are consistenta unei piei tabacite, nu mai e supus descompunerii. Urmeaza o foarte importanta faza cosmetica.
Corpul este umplut cu plante aromate si rumegus dupa care incizia e cusuta. Urmeaza infasurarea corpului cu fasii de panza tratata: imbracarea pentru eternitate. Aproximativ zece metri de benzi de in fin sunt infasurate in jurul capului, mainilor, corpului, picioarelor, benzi in care sunt prinse amulete de aur sau pietre pretioase si asta in timp ce sunt recitate formule sacre. Capul e acoperit apoi cu o masca funerara. Urmeaza ultima etapa: deschiderea simbolica a gurii care ii reda defunctului energia vitala si toate capacitatile anterioare: vorbirea, miscarile, mersul etc.
La capul decedatului inchis intr-un sarcofag sunt introduse obiecte personale, vesela, statuete… Defunctul e de-acum inainte pregatit sa-si urmeze calea, cea dintr-o viata eterna, in regatul mortilor.
Incinerarea
Obiceiul de a incredinta corpul defunctilor romani flacarilor isi are obarsia in antichitate. Cetatenii de rand erau depusi in necropola dupa care erau ingropati intr-o groapa umpluta cu lemne carora li se dadea foc. Osemintele si cenusa cadavrelor erau spalate cu vin si depuse intr-o urna funerara ingropata intr-un mormant individual sau colectiv. In fiecare an, de ziua mortilor (la jumatatea lunii februarie) familia indeplinea un act sacrificial pe un mic rug, in fata mormantului, care evoca momentul funeraliilor.
Cultul mortilor era esential in Cetate intrucat exista credinta ca defunctii isi continuau viata atata vreme cat erau indeplinite ceremoniile post-funerare in care se aduceau ofrande. Pe de alta parte, pentru a-i ajuta sa infrunte noua viata, i se alaturau diverse obiecte utile: arme, in cazul unui vanator, un navod pentru un pescar, ace de cusut pentru femei etc.
Cat despre imparati, daca au atras simpatia populatiei, acestia sunt de-a dreptul divinizati, intrand in panteonul Cetatii alaturi de Jupiter sau Minerva. Unul dintre beneficiarii acestei promotii sacre, a fost Julius Cezar, asasinat in 15 martie 44 i.Hr.. Corpul unui imparat, dupa hotararea Senatului, e transportat in afara zidurilor Romei pana in Campul lui Marte (zeul razboiului) unde armata ii aducea ultimul omagiu, evocandu-se virtutile sale militare. Corpul e asezat pe un pat funerar, apoi e ars pe un rug funerar monumental, asemanator unei piramide cu 3 nivele. Rugul e ornat cu aur si fildes, ghirlande de flori si statui. In momentul in care focul se inalta in valvatai, e eliberat un vultur care va conduce sufletul imparatului in cer.
DORIN MARAN
Comentarii