In anul 1890, dr. J.J. Ott a sustinut un concert impresionant pentru Societatea istorica Buckwampum. Ceea ce a facut spectacolul remarcabil nu a fost insa muzica deosebit de stranie interpretata, ci instrumentele folosite de Ott: pietre care produceau tonuri clare, asemanatoare sunetelor scoase de clopote la lovirea lor cu un ciocan.
Primul concert „rock” din istorie
Ringing Rocks Park include cea mai intinsa suprafata acoperita cu nenumarate pietre de forme si dimensiuni variate, o mare parte din ele avand proprietatea de a „canta” atunci cand se ciocaneste in ele, exact ca in cazul unui instrument muzical de percutie sau – si mai elocvent – ca in cazul oricarui clopot.
Restul parcului de circa 52 de hectare este acoperit de copaci, are o cascada foarte spectaculoasa si revarsari fabuloase de culori ale florilor salbatice. In ciuda frumusetilor vii, campul sterp plin de stanci cantatoare atrage cei mai multi vizitatori.
Rocile au origine vulcanica, iar pentru a produce sunetul descris sunt foarte rezistente la tractiune datorita lavei din care s-au format. O imagine aeriana ne arata ca rocile sunt aranjate in cercuri mici, model ce indica existenta unui ghetar in aceasta regiune in trecut.
Exista povesti transmise prin anii 1700 de nativii americani primilor colonisti albi din zona despre felul in care animalele stateau departe de stancile inzestrate cu o „aura ciudata”, care nu lasau nicio planta sa creasca la lumina. Lucru confirmat si de cercetatorii acestei zone.
Potrivit exploratorilor si autorilor de studii stiintifice, aceste roci sonore rezoneaza cu un ton clar, „asemanator celui al nicovalei unui fierar”. Dr. Ott a adunat o serie de pietre care sunau diferit, apoi, cu ajutorul unei fanfare, a interpretat cateva selectii muzicale pentru reuniunea Buckwampum Historical Society.
Performanta sa de odinioara poate fi considerata primul concert „cu adevarat rock” din istorie. Mai recent, continuand traditia, muzicienii locali interpreteaza piese… live, pe stanci, producand muzica prin lovirea lor cu unelte precum bete, alte pietre, ciocane, bare metalice.
Selectie artistica… minerala
Natura deosebita a rocilor din parcul Ringing Rocks i-a uimit pe oamenii de stiinta. Desi au aceeasi compozitie, circa o treime dintre roci produc sunete ca de clopot, in timp ce restul nu au o astfel de calitate si produc un sunet sec, banal, cand sunt lovite.
Daca sunt scoase din „comunitate”, pietrele muzicale isi pierd sonoritatea initiala. De unde asemenea diferente? De obicei, majoritatea aglomerarilor de acest fel se formeaza in urma prabusirilor de pe versantii muntilor si apar la baza acestora. Insa aria despre care vorbim este situata in varful unui deal. Mai mult decat atat, nu exista nici semne ale unei formatiuni de ghetar, care ar fi putut explica formarea acestei structuri naturale.
Studiile stiintifice nu au putut oferi explicatii veridice cu privire la motivul pentru care rocile suna. De la campurile magnetice misterioase pana la a fi un vechi teren ceremonial pentru ritualurile nativilor americani ori rezultatul prabusirii unui meteorit, teoriile sunt numeroase.
Pe de alta parte, locul ramane o destinatie turistica extrem de populara pentru familii, studenti la geologie si oamenii de stiinta, pasionatii de paranormal si cautatorii de mistere.
O imagine ramane constanta de-a lungul anilor: copii si adulti alergand prin parc cu ciocane in mana si lovind ritmic bucatile minerale, pentru a extrage astfel din ele un „talent muzical” fascinant si secret.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii