Occidentalii sunt din ce in ce mai atrasi de terapiile alternative. Exista o categorie aparte de adepti care, sub indrumarea unor neo-samani inspirati de traditiile stravechi, recurg la practici terapeutice exotice. Totul porneste de la ideea ca bolnavii sunt victime ale unor spirite raufacatoare. Si pentru a indeparta boala, trebuie indepartate spiritele. In parcul Buttes-Chaumons din plin centru al Parisului, de pilda, au loc periodic ritualuri de vindecare coordonate de un saman care loveste cu degetele un tambur, face incantatii, chemând in ajutor spirite benefice care sa vindece pacientii ingenuncheati in jurul sau.
Acest gen de practici a debutat in lumea occidentala prin 1970. Noii samani, depozitari ai acestui gen de cultura milenara, au sintetizat-o incercând sa o asocieze modului de viata occidental, indeplinind atât functia de vindecatori cât si de ghizi spirituali, invocând entitati benefice si captând energii telurice vindecatoare, ritualurile desfasurându-se in plina armonie cu natura, in paduri, in câmp si deseori in parcuri, dis-de-dimineata sau noaptea când erau feriti de priviri indiscrete.
Unul dintre samanii moderni a fost jurnalista franceza Chabrillac care a petrecut in Peru o lunga perioada de timp pentru a afla tainele vindecarii pe calea utilizarii energiilor subtile. In cadrul participarii la unele ritualuri a consumat o bautura cu efecte halucinogene – ayahuasca – produsa prin fermentarea fibrelor unor liane. O bautura ce contine un alcaloid ale carui efecte sunt asemanatoare cu cele ale LSD-ului. O bautura-stupefiant care, consumata fara masura, provoaca perturbari ale sistemului nervos, ale functiilor cerebrale si in final, moartea.
Samanii peruvieni recurgeau la ea in cadrul fiecarui ritual pentru a intra intr-o stare de excitatie cerebrala si de inspiratie prielnica transmiterii de mesaje pline de intelepciune legate de aspecte ascunse ale realitatii si induceau celor din jurul lor incredere, forta interioara, speranta cu efecte – in general – benefice asupra functiilor vitale ale bolnavilor.
Acesti peseudo-terapeuti experimenteaza o larga paleta de mesaje, incantatii, proceduri care seduc pacientii. Una dintre acestea consta in aplicarea unui cristal pe o anumita chakra pentru a invinge boala. O alta consta in administrarea unui elixir pe baza de uleiuri de trandafiri si coniac.
Un personaj emblematic este maestrul reiki, de origine japoneza. Metoda pe care o aplica consta in asezarea palmelor pe diverse parti ale corpului pacientului pentru a-i canaliza si rearmoniza circulatia fluxurilor energetice pentru a stimula capacitatea organismului de a se autovindeca prin Ki, energie vitala subtila, un concept care se regaseste in numeroase traditii milenare si pe care o practica bioterapeutii. In India se numeste prana, in China Qi
Samanul le atrage uneori pacientilor atentia asupra faptului ca el le asigura toate conditiile pentru a se vindeca, dar reusita depinde in cea mai mare masura de ei, de capacitatea de a recepta energiile, de forta de concentrare si de increderea absoluta in succes. In cazul esecului, samanul, care recurge la aceasta viclenie, nu poate fi invinuit.
Practicile exotice evocate se desfasoara, deseori, diferit in functie de tehnica folosita, de credintele locale, dar au un numitor comun: activarea energiilor subtile si ale fortelor naturii si cosmice.
Recursul pacientilor la aceste metode presupune, pe de-o parte, o anume neincredere in eficacitatea terapiilor alopate iar pe de alta, o dorinta puternica de a conferi vietii o dimensiune supranaturala si de a se integra intr-un context mistic binefacator.
DORIN MARAN
Comentarii