Artistii boemei pariziene, din celebrele cartiere Montmartre si Montparnasse, voiau din tot sufletul sa faca revolutie în pictura, iar femeile de langa ei îi stimulau cu farmecul lor. O astfel de zeita a fost si Suzanne Valadon. Dupa ce a fost iubita si inspiratoarea lui Toulouse-Lautre, Degas si Renoir, aceasta nimfa cu ochi romantici a trait povestea trista dar focoasa împreuna cu pianistul Erik Satie. Dupa sase luni, ea l-a parasit (prevenindu-l în acest sens) si iata ce s-a ales de bietul compozitor dezolat: un trai de tip mizantropic (nimeni nu calca în casa sa), iar dupa moartea timpurie s-au descoperit kilograme de panze de paianjen în locuinta, o colectie de umbrele si patru piane. Da, Suzanne l-a distrus pur si simplu. Numai ca pictorita si modelul de exceptie si-a continuat aventurile romantice, cu o disperare a omului pentru care arta nu înseamna, totusi, chiar totul.
Asa se face ca a urmat o casatorie de poveste, cu un barbat mai tanar cu trei ani decat fiul sau, Maurice Utrillo. Era anul 1914 cand Suzanne avea aproape cincizeci de ani (nascuta în 1865), iar proaspatul ei sot, André Utter, avea douazeci si opt. Dubioasa diferenta de varsta si-a spus, doar în cativa ani, cuvantul. Dragostea s-a risipit, iar Suzanne Valadon simtea cu disperare cum batranetea o ajunge din urma. A mai trait în singuratate pana în 1938, iar la funeraliile sale au fost de fata Derain, Braque si Picasso.
Unele modele au foarte mult de castigat de pe urma legaturilor cu pictori de seama. Astfel a fost si cazul frumoasei Geneviève Laporte, o frantuzoaica, fiica de bani gata. Ea l-a prins în mrejele ei pe Picasso, atat de puternic, încat perioada iubirii lor i-a purtat numele (si datorita numeroaselor portrete). Era anul 1951, Picasso avea saptezeci de ani, iar Laporte numai douazeci si cinci. Maestrul, tata a doi copii, îsi traia ultima iubire si chiar voia s-o ia de sotie. Nimfa l-a refuzat, iar în 2005 a vandut la licitatie toate lucrarile pe care le avea de la Picasso.
Sa ni-l imaginam pe Édouard Manet întalnind pe strada o fetiscana roscata de saisprezec ani, care canta trecatorilor pentru cativa gologani. Îndragostit pe loc si cu fantezie exploziva, maestrul a „cules-o” si a facut-o celebra prin a sa „Olympia”, care avea sa faca voga în 1863, starnind scandal si admiratie. Se numea Victorine Meurent si nu era majora cand Manet a zeificat-o. Ironia soartei a fost ca Victorine a studiat pictura si a ajuns sa lucreze pentru Salonul din Paris, uitandu-l pe maestru. Desi a mai trecut si prin atelierul lui Degas, faima ei a atins piscuri uluitoare tot prin Manet, care a imortalizat-o si în „Dejun la iarba verde”. Despartita cam brutal de mentor, a lucrat ca model înca multa vreme. Manet a iubit-o pana la finele vietii.
PAUL IOAN
Comentarii