Au fost semnalate practici medicale preistorice, izolate, incredibile, cum ar fi, de pilda, operatii sumare, in urma carora tesuturile de suprafata erau sterilizate cu fierul inrosit in foc, sau plombarea danturii cariate. Cunostiintele medicale au evoluat, fireste, de-a lungul timpului. Documentele antice care s-au pastrat pana in zilele noastre, originale sau compilate, releva o gama variata de tratamente, unele dintre ele fiind de actualitate si la inceputurile Evului Mediu. Debutul medicinii antice este legat de civilizatia sumeriana.
Primul „tratat” de medicina cunoscut a fost conceput de sumerieni in urma cu peste 4000 de ani si descoperit in ruinele unei case din Nippur, unul dintre cele mai vechi orase ale Mesopotamiei, situat la 100 de kilometri de Bagdad. A fost elaborat de un medic sumerian anonim si contine 15 retete din plante si diverse tratamente bazate pe produse naturale. Printre acestea figureaza mirtul, o rasina cu proprietati antispasmodice (cu un miros fetid), cimbrisor, frunze de salcie, acestea din urma fiind bogate in acid salicilic, eficace in scaderea febrei.
Situl a fost sapat continuu pana la primul razboi din Golf, in 1990. Printre cele mai importante obiecte descoperite figureaza cele peste 30.000 de tablite din argila acoperite cu scriere cuneiforma din care reiese faptul ca Nippur era un centru industrial si economic puternic, dar si cultural, in care erau pregatiti viitorii medici si scribi. Aici a fost construit marele templu dedicat zeitei Gula, patroana medicinii, denumita si Marea Vindecatoare sau Cea care invie mortii.
In tablitele medicinale din mileniul al II-lea apar noi metode terapeutice, asociate etapelor in care sunt folosite leacurile. Pe una din tablite este scris urmatorul text: „Daca un om este bolnav de galbinare, se pune la fiert, in lapte, lemn-dulce, se lasa la odihnit o noapte sub cer deschis cu stele, apoi se amesteca laptele cu ulei purificat pe care bolnavul il inghite periodic pana se va vindeca”. In acea vreme, tratamentele se bazau pe doua practici (metode): medicina empirica si cea magica in contextul careia se considera ca bolile sunt rezultatul pedepsei divine, persoana vizata fiind vinovata de o ofensa adusa unei divinitati.
In cea empirica, erau analizate simptomele si interpretate cauzele aparitiei bolii. Diagnosticul era adesea deslusit in maruntaiele unor animale. Practicienii erau responsabili, in unele cazuri, de efectele tratamentelor. In acest sens, Codul lui Hammurabi era extrem de sever, cel putin in acest paragraf: „Daca un medic intervine asupra ochiului unei persoane sus-puse cu un instrument din bronz pentru a-i reda vederea in urma unei rani si operatia nu va reusi, i se va taia mana dreapta.” In urma cu 3000 de ani, erorile medicale erau aspru pedepsite…
DORIN MARAN
Comentarii