Dintre cele mai inspirate alaturari de imagini non-umane de aceea a femeii, pentru a scoate in evidenta nepretuitele atribute ale sexului frumos, florile si pietrele pretioase detin o suprematie neoficiala greu de contestat. Acestea reprezinta un fel de cheie magica menita ca prin intermediul vederii sa deschida calea catre nevazutul sufletului si spiritului. Totusi, ca intr-o neinduplecata negutatorie cu timpul, dobandirea insusirilor care sa-i inrobeasca pe cei din jur e insotita cel mai adesea de multa suferinta. Asa cum am aratat si in seria precedenta de articole referitoare la chinurile prin care trec nenumarate femei numai pentru a implini idealuri de frumusete fizica ce ne par astazi aberante, zambetul cel mai seducator e obligat sa isi plateasca si el tributul de lacrimi. Dincolo de atractia irezistibila – durerea adanca…
Femeia din Tlailotlacan
Ruinele cosmopolitului, odinioara, Teotihuacan, din Mexicul de azi, nu inceteaza sa ne ofere surprize dintre cele mai uluitoare, la limita incredibilului, legate de azteci, mayasi si de celelalte populatii prehispanice din regiune, care au cunoscut niveluri de civilizatie uneori mai avansate decat cea actuala. O descoperire ce i-a surprins puternic pe cercetatori, in primul rand, releva anumite practici de acum 1600 de ani imprumutate, cel mai probabil, de la culturi situate mult mai la sud. Vorbim aici despre relicvele unei femei din vremea respectiva, care ofera marturia explicita asupra unor proceduri de „chirurgie dentara estetica” devenite destul de cunoscute abia in zilele noastre. In acelasi timp, specialistii nu ezita sa se refere si la ceea ce ei numesc mutilare dentara (si nu numai), altfel cunoscuta in toate epocile si continentele, la populatii inca ancorate in sisteme stravechi de traditii si ritualuri.
Craniul „femeii din Tlailotlacan” (de la numele locului unde a fost descoperit scheletul) a suferit deformari evidente explicate de arheologi prin exercitarea unei presiuni foarte puternice asupra anumitor oase. Era o tehnica necunoscuta in Teotihuacan, insa frecvent utilizata in arealul maya din America Centrala. Nu e lipsit de importanta, in ceea ce priveste semnificatia elementelor descoperite, nici amanuntul ca mormantul decopertat in 2014 se gasea in extremitatea vestica a anticei „cetati a zeilor”, cum era numit orasul, in fostul sector „al oamenilor din tarile indepartate”. Sa fi fost, oare, acest nume un indiciu ca in Teotihuacan isi gasisera salas indivizi care le aduceau localnicilor cunostinte noi si avansate din teritoriile lor de bastina? Foarte posibil – da.
Multiculturalism de acum 16 veacuri
Investigatiile arheologice au permis intelegerea unor detalii esentiale ale procesului de integrare in cetate a populatiilor straine. Emigrantii erau puternic atrasi – ca si azi, de altfel – de dezvoltarea economica spectaculoasa a zonei, de schimburile de bunuri foarte avantajoase, dar si de marile sanctuare ce se construiau aici. O dimensiune spirituala vitala, formidabila, pierduta din pacate de lumea noastra prin hatisuri de interese meschine.
Revenind la respectabila noastra doamna, retinem amanuntul cel mai spectaculos: dintii superiori ai acesteia au fost incrustati cu fragmente rotunde de pirita si, mai mult decat atat, pe maxilarul inferior s-a pastrat perfect un implant dentar executat din piatra verde de jadeita foarte fin finisata. Lucrarea ar face astfel referire si la originea femeii (straina de aceste tinuturi), precum si la statutul ei social. Intr-adevar, la unele popoare din vechime, cum ar fi fostii locuitori din Belize, dintii erau decorati, prin ceea ce noi numim piercing, cu jad, turcoaz, hematit sau serpentinit. Pentru a fixa podoabele respective se practicau in dinte orificii ori numai mici cavitati cilindrice, in care se introduceau fragmentele minerale atent prelucrate. „Dentistii” foloseau obsidiana pentru perforare, praful de cuart ca abraziv, pentru polizare, iar fixarea se facea cu ajutorul unor rasini naturale. Un detaliu senzational este si acela ca, potrivit constatarilor cercetatorilor, niciodata nu era atinsa pulpa dintelui in timpul acestor operatiuni atat de delicate. Segmente fascinante din existenta unor civilizatii fabuloase, disparute insa brusc, din motive pe care inca nu le putem cunoaste.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii