O foarte interesanta „specializare” multipla a persoanelor din cadrul unui trib care efectuau serviciile preotesti pentru comunitate, in acelasi timp tratand si vindecand diverse afectiuni si practicand ritualuri magice, a determinat asimilarea lor cu termenul de „vrajitori”.
Este cazul populatiei Baiga, grup etnic care traieste in centrul Indiei, majoritatea in statul Madhya Pradesh.
Obiceiuri si ritualuri stravechi
Viata cotidiana a tribului este incarcata de reguli si traditii intrate profund in mentalitatea colectiva, astfel ca ele nu pot fi desprinse de comportamentul fiecarui membru decat prin constrangeri, cum de altfel au venit uneori din partea autoritatilor si prin influente extracomunitare.
Principalii practicanti religiosi sunt dewar si gunia, primul cu un statut mai inalt decat celalalt. „Dewarul”, foarte respectat, este responsabil pentru indeplinirea ritualurilor agricole, inchiderea granitelor satului si oprirea cutremurelor.
„Gunia” se ocupa de vindecarea magico-religioasa a bolilor. Dintr-o perspectiva similara, este important si jan pande (clarvazatorul), al carui acces la supranatural se realizeaza prin intermediul viziunilor si al viselor; intr-o acceptiune mai cunoscuta, el ar fi samanul comunitatii.
Calendarul Baiga este in mare parte de natura agricola. Cu prilejul diverselor sarbatori si festivaluri, se respecta anumite interdictii, precum si imperative ori permisiuni speciale. Dassara reprezinta un asemenea context, cand are loc o ceremonie de igienizare, barbatii respingand orice bauturi spirtoase care i-au tulburat in ultimul an. Cherta, o sarbatoare a copiilor, se tine in ianuarie, iar in martie are loc Phag, zi in care femeile au voie sa bata barbatii (similitudine cu „Ciurica”, sarbatoarea noastra populara din 15 iulie). Aproape toate celelalte sarbatori din calendarul specific tribului au legatura cu asigurarea culturilor agricole imbelsugate, deci cu bunastarea comunitatii.
In cer, la fel ca pe Pamant!
O trasatura distinctiva a tribului Baiga este ca femeile sunt renumite pentru tatuajele de diferite tipuri pe aproape toate partile corpului. Ele sunt numite godharin si cunosc extrem de bine diversele tipuri de tatuaje preferate de triburi. Mamele sunt cele care le transmit fiicelor, in mod traditional, aceste cunostinte.
Tatuarea incepe odata cu apropierea iernii si continua pana in vara. Barbatii au uneori Luna imprimata pe dosul mainii si un scorpion pe antebrat. Femeile isi tatueaza un triunghi pe talpa piciorului drept pentru protejarea de loviri si taieturi.
Dansul constituie, de asemenea, o parte importanta a vietii lor personale si comune, fiind integrat in toate sarbatorile. Karma este un gen de baza din care deriva toate celelalte dansuri; dintre ele, Tapadi este rezervat strict femeilor.
La fel ca pentru oricare individ si in existenta membrilor Baiga un rol esential il au ideea de sanatate/boala si cea de moarte, respectiv raportarea la viata de apoi. Dar nu in mod fatalist si dramatic, caci ceea ce noi numim frecvent „dincolo”, este pentru ei doar o existenta diferita. Astfel, se crede ca dupa moarte fiinta umana se descompune in trei forte spirituale. Prima se intoarce la Bhagavan (Adevarul Absolut sau Fiinta Suprema, care traieste pe Pamant); a doua (chhaya, „umbra”) va locui in spatele vetrei familiei; a treia (dar, „spectru”), partea rea a unui individ, este lasata in locul de inmormantare.
Se crede ca defunctii au acelasi statut socio-economic de care s-au bucurat in timp ce erau in viata pe Pamant, ocupa case asemanatoare cu cele locuite in timpul vietii reale si mananca toata hrana pe care au oferit-o cand erau in viata.
Odata ce aceasta rezerva este epuizata, ei se reincarneaza. Vrajitoarele si persoanele rele nu se bucura de o soarta atat de fericita, dar cu toate acestea membrii tribului Baiga nu cred in pedeapsa vesnica pentru cei rai, regasita in crestinism.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii