Singurul popor indigen al Europei, samii provin din regiunea Sápmi, care se intinde in partile de nord ale Norvegiei, Suediei, Finlandei si peninsula Kola din Rusia.
Nu se cunoaste exact numarul etnicilor sami, dar estimarile variaza intre 50.000 si 200.000, care in mod traditional isi asigura existenta din pescuit, vanatoare, iar ocupatia straveche care ii defineste este cresterea renilor.
Traditii in miscare
Samii sunt seminomazi, pastorii sami migrand impreuna cu renii pe parcursul anotimpurilor, indreptandu-se spre munti pentru iarna si revenind impreuna cu comunitatea vara.
Pe parcursul calatoriei (similara cu binecunoscuta transhumanta a ciobanilor de la noi), pastorii sami se instaleaza temporar intr-un cort traditional numit lavvo.
Un lavvo este un cadru circular de stalpi aplecati in interior spre un varf ascutit prevazut cu clapete de evacuare a fumului, fiind identic ca stil cu teepee si wigwamul folosite de nativii din Canada si Statele Unite.
Acolo unde si-au mai putut pastra identitatea multiseculara, populatiile sami traiesc intr-un grup de familii numit siida, termen folosit pentru a descrie atat zona de crestere a renilor, cat si echipa de oameni care au grija de turma. Ei isi conserva cu un respect maxim tinutele populare lucrate manual, extrem de atractive prin culorile si modelele diferite de la o comunitate la alta pe care le imbraca la botezuri, nunti, inmormantari, in timpul sarbatorilor si festivalurilor traditionale.
O simbioza ancestrala
Dintotdeauna, renii au reprezentat o parte centrala a culturii Sami. Aproape ca nu exista nicio parte a acestui animal care sa nu fie folosita: carne pentru gatit, blana si piele pentru haine si incaltaminte, iar coarnele sunt transformate, de la instrumente si unelte utile la obiecte de arta superbe.
In Norvegia sunt crescuti peste 200.000 de reni sami, cu preponderenta in nordul tarii, de catre cei aproximativ 3.000 de pastori, care isi castiga existenta vanzand produse specifice: carnea este vanduta in Norvegia, dar si exportata, iar pielea este transformata in manusi, pantofi si alte produse de pielarie.
Renii sunt atat de importanti pentru modul de viata sami, incat multi oameni merg la o scoala speciala pentru a invata cum sa-si ingrijeasca animalele. Asa cum in mod curent in unitatile de invatamant din lume exista cursuri de matematica sau engleza, sami au cursuri care ii invata cum sa aiba grija de turmele de reni!
Nu mai putin important este amanuntul ca, desi poporul sami foloseste noua dialecte diferite, care nu au nimic similar cu limbile scandinave, cuvantul ce denumeste renii este acelasi pentru toti, astfel ca el reprezinta si un element unitar, de identitate comuna incontestabila a acestor oameni.
Viata ca un cantec
Joik – muzica populara a comunitatilor Sami – este una dintre cele mai vechi traditii de cantece din Europa. Are caracteristici vocale speciale si este interpretata ca dedicatie pentru o persoana, un animal sau un loc, dar, in multe situatii, si ca parte implicita a vietii de zi cu zi.
Cu alte cuvinte, oamenii traiesc in mod obisnuit, „presarand” in activitatile lor cotidiene si cantecele. Este un mod de viata ancestral si o terapie implicita, prin deconectarea partiala de la stresul activitatilor curente.
Supravietuirea joik-ului de-a lungul secolelor, in ciuda presiunii pentru aculturatie si asimilare din partea guvernului norvegian, este in sine un fenomen remarcabil. Multa vreme, joik a fost condamnat ca fiind cumva impotriva legilor firii, iar in anii 1950 chiar a fost interzisa folosirea joik in scolile din zona sami.
Acest lucru s-a schimbat, traditionala forma de exprimare cunoscand o revitalizare in ultimii ani. Multi artisti tineri includ joik ca element in muzica contemporana si a devenit din ce in ce mai popular sa combine joik cu diverse alte stiluri.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii