Doua elemente de baza, vitale, ale naturii terestre, par a fi un gen de adversari neimpacati: lemnul si focul. In teorie, relatia transferata catre piramida trofica ar fi unidirectionala: focul ar reprezenta pradatorul, in timp ce lemnul va fi intotdeauna prada mistuita de cel dintai.
Insa aceasta este doar o figura de stil, o excelenta modalitate de a infrati elementele mentionate astfel incat uniunea lor sa scoata la iveala detalii sensibile, vibrante spiritual, din universal inconjurator.
Pirografia sau pirogravura este arta de a decora lemnul cu urme de arsuri, folosind un obiect incalzit, ca un stilou de metal. Termenul inseamna literal „a scrie cu foc” si provine din cuvintele grecesti „pyros” si „graphos”. Se crede ca originile pirografiei dateaza din epoca omului cavernelor, in Antichitate ea fiind atribuita vechilor egipteni si africani, care ar fi folosit bucati de metal incalzite in foc pentru a decora obiecte de piele.
Ea poate fi datata oficial cu trimitere la China antica, in timpul dinastiei Han (206 i.Chr.-220 d.Chr.), unde era cunoscuta ca „broderie cu ac de foc”. Dintr-o alta perspectiva, primul obiect decorat astfel ar data din jurul anului 700 i.Chr. – un vas descoperit la Nazca, in Peru, pe care sunt gravate pasari.
Desi suportul principal pentru creatiile pirografice ramane lemnul, totusi arta gravarii cu foc se practica si pe tartacute bine uscate, piei de animal, os, corn si altele. Tehnica respectiva a fost folosita mai degraba sporadic in scop artistic, pana in secolul al XVII-lea si a atins cel mai inalt standard in secolul al XIX-lea.
Dintre marii creatori de arta, istoricii il „apropie” de aceasta tehnica pe Albrecht Dürer, autor a sute de gravuri, iar dupa doua veacuri, pe Rembrandt, care ar fi decorat astfel lambriuri de lemn ale peretilor tavernelor frecventate, pentru a-si plati consumatia! Abia odata cu afirmarea curentului Art Nouveau se disting cativa lideri in acest domeniu.
Pe de alta parte putem remarca si faptul ca marele scriitor francez Victor Hugo a fost atras de acest domeniu al creatiei, insa nu ca scop artistic in sine. El a realizat desene pirogravate pentru camera amantei sale de o viata, Juliette Drouet, in locuinta pe care i-o cumparase acesteia pe insula Guernesey. Romancierul a imaginat un intreg decor inspirandu-se din arta chineza, intre altele incluzand in ansamblu si scene umoristice…
Dintre artistii plastici remarcati ca avand o personalitate bine definita in pirogravura, este mentionata in primul rand Margaret Fernie Eaton, nascuta in Anglia, dar formata si afirmata in Statele Unite, mai intai ca acuarelista. Ea a trait si a activat in secolele XIX-XX. Intuind ulterior potentialul valoric remarcabil al gravurii „cu foc”, a abordat aceasta tehnica, devenind cunoscuta pentru lucrarile ei cu figuri nud care semanau cu gravuri. Se presupune ca este prima artista care a folosit pirografia pentru ilustratiile de reviste si a creat coperti de carti folosind acelasi procedeu. Cateva decenii dupa moartea sa, a aparut in acelasi peisaj artistul plastic spaniol José Luis San Román González, foarte atasat de lemn, ca material de lucru, din care a realizat multe sculpturi interesante.
Ca valoare estetica, acestea sunt totusi depasite de pirogravurile inspirate, in cea mai mare parte, din realitatea cotidiana imediata. Portretele de oameni simpli, imaginile citadine medievale, capete de animale ori compozitii simbolice, ingenios nuantate cu datalii si umbre poarta o amprenta puternica de realism, impresionand prin forta de a transmite mesajul complex al autorului.
Este de altfel un gen de „abilitate” specifica acestei tehnici artistice de a extrage din insasi esenta celor doua materii – focul si lemnul – ratiunea de a trai, intru valorificarea frumosului, a fiecarui om.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii