Viata nomazilor din Sahara – tribul tuaregilor fascineaza, fiind mult diferita de viata oamenilor din oras prin traiul lor dur din inima celui mai mare desert al planetei.
Povestile calatorilor de odinioara se refereau adesea la tuaregi ca la „Oamenii Albastri” din desertul Sahara; barbatii erau recunoscuti dupa tagelmust – o combinatie intre turban si voal, de culoare albastru indigo, cu care isi protejau fetele si capetele.
La rascrucile istoriei
Tuaregii s-au denumit Imashaghen, ceea ce in limba lor se traduce prin „om liber”. Ei duc o viata seminomada in desertul din tarile nord-africane Mali, Niger, Libia, Algeria si Ciad, in inima Saharei.
Pe vremuri, societatea lor era impartita intre cei care ingrijeau pamantul, ocupatie atribuita „claselor inferioare”, in timp ce „clasele superioare” lucrau in comert. Sub influenta romana, tuaregii adopta religia crestina pe care o vor pastra doar cateva secole, convertindu-se ulterior la religia islamica. Este perioada in care se formeaza adevarata identitate nationala, sub conducerea lui Tin Hinan, eroina legendara venita din Muntii Atlas, numita „mama a tuturor”, care a reusit victorii rasunatoare impotriva cuceritorilor arabi.
Pentru prima data, drumurile lor s-au incrucisat cu cele ale civilizatiei moderne in secolul al XIV-lea, cand aici au aparut rute comerciale catre pietele profitabile de sare, aur si fildes intre Africa de Nord, Europa si Orientul Mijlociu.
Tuaregii au inceput sa lucreze in comert si au controlat complet aceste rute datorita cunostintelor lor extinse despre Sahara. Dupa infiintarea de state nationale in regiune la inceputul anilor 1960, guvernele au impus restrictii asupra comertului cu tarile vecine, pentru a-si proteja propriile interese economice. Drept urmare, tuaregii au inceput sa-si piarda puterea economica si politica.
Legenda valului
Cel mai faimos aspect al barbatilor tuaregi si cel mai misterios este voalul albastru. Ei incep sa poarte un voal la varsta de 25 de ani, ce ascunde intreaga fata, cu exceptia ochilor si aproape niciodata nu este indepartat, nici chiar in fata membrilor familiei.
Se crede ca tuaregii au inceput sa poarte valul pentru a-si proteja fetele de nisipurile din Sahara. Cu toate acestea, nu se stie de ce au dobandit o astfel de aura misterioasa; se speculeaza ca barbatii ar trebui sa isi ascunda toate emotiile si sa nu arate expresii faciale, in special in fata strainilor.
Barbatii scriu adesea poezii frumoase si incearca sa castige afectiunea femeilor in multe feluri, dar decizia finala revine femeii. Cand o tuarega se casatoreste, membrii ei de familie ii ofera de obicei un cort ca zestre, respectiva locuinta apartinandu-i acesteia, astfel ca are dreptul sa o pastreze in timpul vietii.
De asemenea, femeile detin si animalele, intrucat barbatii calatoresc mult, iar valorile lor materiale cele mai apreciate sunt camilele si armele. De altfel, tuaregii reprezinta unul dintre putinele triburi matriliniare din lume.
Nu in ultimul rand, un aspect remarcabil al mentalitatii tuarege este convingerea lor ca toti membrii tribului trebuie sa fie educati. De aceea, copiii deprind de mici cititul si sunt initiati in invataturile Coranului.
Sarea poate fi cea mai veche dependenta a omului: a condus economiile, a infiintat rute comerciale si asezari, a declansat razboaie cumplite. Dar in Sahelul Africii, ea ramane o marfa foarte valoroasa, indispensabila pentru animale si oameni.
In Niger, caravanele tuaregilor se deplaseaza de-a lungul desertului Tenere, aducand sare din oaza Bilma si mei pentru a le schimba pe curmale. Cinci milenii de cand s-a spus pentru prima data povestea sotiei lui Lot, sarea este inca facuta in „stalpi” si transportata de camile catre pietele indepartate.
Istoricii afirma ca tuaregii ar putea fi cei mai vechi locuitori ai Africii de Nord, depasindu-i ca vechime pe stramosii egiptenilor, existenta lor intinzandu-se pe mai mult de 10.000 de ani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii