Vânatorii-culegatori din Africa de Nord au facut trecerea la o dieta preponderent bazata pe plante în urma cu 15.000 de ani, cu câteva mii de ani înainte de aparitia agriculturii.
Descoperirea contribuie la întelegerea modului în care grupurile umane din Paleolitic au facut trecerea catre sistemul agro-pastoral, în timpul unei lungi perioade de tranzitie care este înca putin înteleasa.
Aceasta demonstreaza ca „noile moduri de viata aparute în Neolitic sunt mai mult rezultatul unei filiatii (legatura între evenimente care deriva unele din celelalte) decât al unei rupturi”, a declarat Abdeljalil Bouzouggar, directorul Institutului National de Stiinte Arheologice si Patrimoniu (Insap) din Rabat, capitala Marocului, coautor al studiului.
„Este un fapt general acceptat ca vânatorii-culegatori consumau cantitati mari de carne pâna la aparitia agriculturii si ca abia atunci au început sa exploateze resursele vegetale”, a explicat Zineb Moubtahij, autorul principal al studiului.
Însa, analiza mormintelor preistorice din Maroc sugereaza un scenariu complet diferit pentru vânatorii-culegatori din asa-numita cultura iberomaurusiana, care s-a dezvoltat în zona în care se afla în prezent Magreb, în urma cu între 25.000 si 10.000 de ani.
Una dintre aceste comunitati ocupa în urma cu 15.000-13.000 de ani pestera Grotte des Pigeons – Taforalt – din nord-estul Marocului, „unul dintre cele mai vechi cimitire din Africa”, dupa cum a explicat Zineb Moubtahij, doctorand în arheologie care si-a desfasurat cercetarile la Institutul Max Planck din Germania.
Carii dentare
Începute la sfârsitul anilor 1940, sapaturile din acest sit cu mai multe niveluri arheologice au scos la lumina „ornamente din scoici cu o vechime de 82.000 de ani, unul dintre cele mai vechi cranii trepanate (si) cel mai vechi ADN fosil din Africa”, a enumerat cercetatorul Abdeljalil Bouzouggar.
În 2014, un studiu efectuat asupra dintilor gasiti în mormânt a scos la iveala dovezi ale prezentei cariilor. „O patologie care se dezvolta în cazul unei diete bogate în carbohidrati, caracteristica populatiilor din Neolitic”, a subliniat profesorul specialist în preistorie.
Descoperirea i-a intrigat pe oamenii de stiinta deoarece presupune un stil de viata asemanator cu cel al grupurilor agro-pastorale sedentare, ale caror prime urme în Africa de Nord au aparut cu doar aproximativ 7.600 de ani în urma.
Pentru a afla ce mâncau, cercetatorii au analizat dintii a sapte indivizi cu ajutorul unei noi metode de studiere a izotopilor, inclusiv cei ai zincului, un metal ingerat din hrana si ale carui urme ramân în smaltul dentar. Aceasta tehnica permite o „estimare a consumului de carne si resurse vegetale”, a precizat Zineb Moubtahij.
Cercetatorii au comparat ulterior rezultatele cu ramasitele de canide, exclusiv carnivore, gasite la fata locului.
În urma rezultatelor s-a concluzionat ca aceasta comunitate avea o dieta predominant bazata pe plante. Analiza dintilor si a osemintelor de copii a relevat, de asemenea, întarcarea pe baza de proteine animale, înainte de vârsta de un an, o vârsta deosebit de precoce pentru vânatori-culegatori.
Mai putina carne în alimentatie
Alimentatia acestei populatii consta din fasole, linte si ovaz salbatic si ghinde de stejar, resturi din acestea fiind gasite în pestera – în cantitati mai mici comparativ cu oasele de animale, deoarece se conserva mai putin bine.
Resursele vegetale care erau culese erau preparate. „Când sunt gatite, ghindele devin fainoase si se lipesc de dinti, ceea ce poate provoca carii”, a notat Zineb Moubtahij.
Un alt indiciu al unui nou mod de viata: prezenta urmelor de iarba alfa, o planta necomestibila utilizata si în prezent la fabricarea cosurilor, ceea ce sugereaza faptul ca aceasta era folosita la transportul si depozitarea alimentelor, a adaugat Bouzouggar.
Oamenii de stiinta îsi imagineaza o populatie semi-sedentara, care îsi petrece mare parte a timpului în pestera Grotte des Pigeons si care si-ar fi transformat alimentatia pentru a se adapta la o schimbare survenita în mediul înconjurator.
Studiul avanseaza ipoteza unei reduceri a efectivelor în rândul faunei locale, în special a oilor cu coama, intens exploatate, ceea ce ar fi condus la cresterea consumului de plante cu mai bine de 7.000 de ani înainte de domesticirea unor specii de plante si de animale.
O astfel de schimbare timpurie a alimentatiei a fost anterior identificata în rândul vânatorilor-culegatori din cultura Natufi din Orientul Apropiat, unde a început Neoliticul, o populatie apropiata din punct de vedere genetic de iberomaurusieni.
NICUSOR DINCA
Comentarii