Boul moscat (Ovibos moschatus) traieste in tundra arctica. Numele sau nu-l recomanda intrucat e inrudit cu ovidele (mufloni, capre, oi). Este un animal ancestral, o relicva a ultimei ere glaciare. Are un corp indesat, cu picioare scurte, inaltimea sa nedepasind 1,5 metri, greutatea fiind intre 270 si 315 kg in cazul masculilor si aproximativ 90 kg in cazul femelelor. Coarnele lor voluminoase le confera un aer razboinic care ii intimideaza pe pradatori. E dotat cu o blana cu peri lungi, (care ating 70 de centimetri), mai fina decat casmirul si extrem de rezistenta la temperaturi de -40sC. Daca se uda, blana isi pierde insa calitatile izolante. (La temperaturi mai mari de 10sC, animalele sufera acut de caldura.)
Populatiile cele mai numeroase au trait in Siberia in urma cu 3000 de ani si in America in urma cu 90 de ani. Au mai ramas doar 200 de exemplare in Norvegia, 20.000 in Groenlanda si 85.000 in Canada. Tundra arctica cu dealurile, campurile si vaile fluviale constituie mediul lor predilect. Traiesc in grupuri de 15-20 indivizi. In tot timpul anului, mai ales in timpul rutului, masculii se angajeaza in infruntari violente pentru a obtine statutul de sef al hoardei. Socul coliziunilor frontale e insa absorbit de craniul puternic si de coarnele groase.
In ciuda frigului, vantului si obscuritatii, continua sa se hraneasca si sa se odihneasca fara sa-si schimbe obiceiurile. Activitatile lor nu sunt perturbate decat de furtuni foarte violente. Sfarsitul iernii e perioada cea mai critica intrucat rezervele lor de grasime se imputineaza, animalele, daca sunt batrane, putand muri de foame mai ales in cazul in care dintii lor sunt uzati sau daca sunt infestati de paraziti. Dusmanii lor sunt lupul si omul, care il vaneaza pentru blana si pentru carnea sa cu gust de mosc. In fata lupilor, se cantoneaza in locuri inzapezite unde se aliniaza pentru a-si infrunta dusmani. Daca lupii ii inconjoara, se strang in cerc, intr-o adevarata falanga.
Se hranesc mai ales cu salcie arbustiva ce creste de-a lungul apelor curgatoare, cu muschi si licheni. Si acolo unde zapada are o grosime de 20-30 cm, animalele ajung la resursele vegetale pe care le detecteaza cu mirosul lor foarte dezvoltat, scormonind zapada cu copitele sau cu coarnele. Femelele incep sa se reproduca la varsta de 4 ani, cand conditiile de mediu sunt favorabile. Noul nascut e acoperit cu o blana groasa, pregatit sa infrunte temperaturile scazute. La cateva ore dupa nastere, viteii sunt capabili sa urmeze turma, apropiati de mama lor care ii alapteaza in primul an, hrana fiind compusa si din vegetale. Animale pe cale de disparitie, din pacate, care, la o alta scara, imprumuta maretia fascinanta a zimbrilor sau a bizonilor.
DORIN MARAN
Comentarii