De mii de ani, cartile si simbolurile culturale au devenit tinte de distrugere in contextul conflictelor interumane. Cea mai cunoscuta asemenea „victima” este, fara indoiala, celebra biblioteca din Alexandria, insa si alte inestimabile tezaure ale spiritului au fost nimicite, ducand cu ele in neant valori fara de care civilizatia noastra este astazi mult mai saraca.
„Leaganul” lui Ghilgamesh
In prezent, la nivelul de cunoastere al omenirii, este considerata ca fiind cea mai veche biblioteca din lume cea infiintata in secolul al VII-lea i.Hr., in situl Ninive din actualul Irak, spre utilizare in primul rand de catre conducatorul asirian Assurbanipal.
Era alcatuita din circa 30.000 de ta-blite de lut, textele fiind scrise cu caractere cuneiforme. Principalele subiecte se refereau la evenimente petrecute in vre-mea respectiva, dar si incantatii religioase, idei pe care le-am putea incadra in domeniul filosofiei sau lucrari de literatura, plasate de istorici in zona mitologiei. Intre acestea, faimoasa Epopee a lui Ghilgamesh, a carei varsta a fost estimata la peste 4.000 de ani.
Este remarcabila initiativa regelui asirian si dragostea sa pentru cultura scrisa, dar trebuie mentionat faptul ca o mare parte din biblioteca a fost obtinuta prin jefuirea lucrarilor din Babilon si din celelalte teritorii cucerite.
Paradoxal, suveranul era ingrijorat tocmai de eventualitatea ca tablitele astfel insusite sa fie furate, astfel ca pe una dintre acestea a fost scris un blestem impotriva potentialilor hoti, amenintati ca zeii i-ar instraina de tara lor si le-ar sterge „numele si samanta”.
Ruinele pretiosului locas au fost descoperite la mijlocul secolului al XIX-lea, cele mai multe piese aflandu-se actualmente la British Museum din Londra.
Distrusa sau salvata?
Dupa moartea lui Alexandru cel Mare (anul 323 i.Hr.), controlul asupra Egiptului l-a preluat generalul sau cunoscut ca rege sub numele de Ptolemeu I Soter. Se spune ca marele comandant care a fost Alexandru ar fi fost fascinat de sus-mentionata Biblioteca Assurbanipal si ar fi intentionat sa se foloseasca de planurile acesteia pentru a ctitori propriul sau locas de cultura. Dorinta i-a fost pusa in opera post mortem, Biblioteca din Alexandria fiind considerata o adevarata bijuterie spirituala a Antichitatii.
Dimensiunea sa era mai mult decat impresionanta, din informatiile ce s-au transmis pana astazi reiesind ca ar fi continut peste 500.000 de suluri de papirus cu lucrari de literatura, istorie, matematica si alte stiinte, generosul sau spatiu de cercetare atragand savanti ilustri din intregul bazin mediteranean, precum Strabon, Arhimede, Euclid si multi altii.
In anul 47 i.Hr., ca un tragic ecou al razboiului sangeros dintre Iulius Cezar si Pompei, trupele celui dintai au incendiat flota Alexandriei, care se impotrivea instalarii in fruntea regatului de pe Nil, de catre imparatul roman, a Cleopatrei. Focul s-a propagat pe uscat cu violenta, distrugand „depozite de grau si carti”, potrivit lui Dio Cassius, citat de mai multi autori.
De aici, se despart opinii divergente, unii istorici sustinand ca nu biblioteca in sine, ci intre 40.000 si 70.000 de papirusuri ar fi ars, odata cu un depozit din port, ele fiind copii destinate exportului. Mai mult, exista chiar teoria ca, in haosul pricinuit de batalie, de fapt marea majoritate a lucrarilor au fost salvate in secret. Dar unde s-ar putea afla ele in prezent?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii