Într-un articol din Politico, jurnalistul si istoricul Garrett M. Graff a prezentat unele detalii interesante privind interesul presedintilor SUA pentru fenomenul OZN si extraterestri. Spicuim mai jos câteva dintre acestea.
Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov venisera în 1985 la Geneva la un summit pentru controlul armamentelor. Într-o plimbare privata în jurul lacului, asa cum a povestit mai târziu Gorbaciov: Reagan s-a întors catre mine si mi-a spus: „Ce ati face daca Statele Unite ar fi atacate brusc de cineva din spatiul cosmic? Ne-ati ajuta? Am spus: «Fara îndoiala». El a spus: «Si noi»”.
De când a început epoca moderna a OZN-urilor în timpul administratiei lui Harry Truman, presedintii SUA au fost interesati de fenomen, în speranta de a afla adevarul din spatele lor. În 1947 si 1948, valuri de observatii cu „farfurioare zburatoare” au captat imaginatia publicului. Pentagonul se temea ca ele ar reprezenta nave spatiale secrete sovietice construite de oamenii de stiinta nazisti rapiti. Observatiile care se înmulteau luna de luna au stârnit interesul presedintelui. Într-o dupa-amiaza a anului 1948, Truman si-a chemat consilierul militar, colonelul Robert Landry, la Biroul Oval si „a vorbit despre rapoartele OZN si despre care ar putea fi semnificatia tuturor acestor rapoarte de observatie”. Truman i-a spus lui Landry ca era îngrijorat de posibilitatea unor amenintari noi si subestimate. „Daca a existat vreo dovada a unei amenintari strategice la adresa securitatii nationale”, a spus presedintele, „colectarea si evaluarea datelor OZN de catre Central Intelligence ar fi justificat un studiu si o atentie mai intensa, la cel mai înalt nivel guvernamental”. Acest fapt a declansat atunci cunoscutele proiecte OZN ale Air Force.
Truman dorea un raport oral trimestrial de la Landry si Fortele Aeriene despre posibilitatea ca vreuna dintre observatiile de OZN sa prezinte un pericol real. În restul presedintiei lui Truman, Landry a oferit în mod regulat informatiile, dar, dupa cum si-a amintit mai târziu într-o istorisire orala, „Nimic substantial considerat credibil sau amenintator pentru tara nu a fost primit vreodata.”
Exista OZN-uri?
La fel ca predecesorii sai din Biroul Oval, Bill Clinton, fostul guvernator de Arkansas, si-a exprimat interesul fata de extraterestri de îndata ce a depus juramântul. Când Webb Hubbell, vechiul sau prieten, a fost nominalizat ca procuror general asociat, Clinton i-a dat un ordin specific: „Webb, daca te pun la Justitie, vreau sa gasesti pentru mine raspunsurile la doua întrebari. Unu, cine l-a ucis pe JFK? Si doi, exista OZN-uri?” („Era foarte serios”, a scris Hubbell mai târziu în memoriile sale. „M-am ocupat de ambele, dar nu am fost multumit de raspunsurile pe care le-am primit.”)
În 1995, în timpul unei calatorii în Irlanda, la întrebarile unui copil, pe nume Ryan, Clinton a raspuns: „Nu, din câte stiu eu, nu s-a prabusit o nava spatiala extraterestra în Roswell, New Mexico, în 1947”, apoi a glumit: „Si Ryan, daca Fortele Aeriene ale Statelor Unite au recuperat corpuri extraterestre, ei nu mi-au spus despre asta; si chiar as vrea sa stiu”.
Un alt presedinte, Jimmy Carter, a observat un OZN în timp ce astepta sa înceapa un eveniment al Lions Club pe 6 ianuarie 1969. Era o noapte pe care înregistrarile meteorologice au descris-o ca senina si rece. Imediat dupa lasarea întunericului, la aproximativ 19.15, celor prezenti le-a atras atentia o lumina stralucitoare care se apropia. Unul dintre colegii de club ai lui Carter a aratat spre orizont: „Uite, în vest!” Barbatii au privit o lumina stralucitoare care parea sa vina spre ei si apoi sa se îndeparteze rapid. „Era la aproximativ 30 de grade deasupra orizontului si parea la fel de mare ca Luna. A devenit mai mic si s-a schimbat într-o culoare rosiatica si apoi a devenit din nou mai mare”, si-a amintit Carter. În diverse momente, obiectul luminos a aparut mai albastru, alteori mai roscat. El a estimat ca obiectul se afla la aproximativ 300 pâna la 1.000 de metri distanta, asezat pe cerul noptii plin de stele, iar grupul l-a urmarit timp de aproximativ 10 pâna la 12 minute înainte de a parea sa se îndeparteze si sa dispara definitiv. Carter a completat mai târziu si chestionarul standard al unui grup OZN din Atlanta. El credea ca ar fi fost o nava spatiala extraterestra, speculând ca OZN-ul „a fost probabil un eveniment electronic de vreun fel”.
În 2016, un cercetator a gasit raspunsul la observatia lui Carter. Se pare ca a fost un nor de bariu eliberat de rachete la mare altitudine. Experimentul a fost efectuat în ziua aceea de la baza Eglin Air Force din zona Panhandle din Florida, racheta ridicându-se spre cer si eliberând trei nori diferiti de bariu la diferite înaltimi, în jurul orei 19:09. Norii – în crestere si descrestere rapida în luminozitate – ar fi fost vizibili din locul observatiei, aflat la o distanta de aproximativ 150 de mile.
Carter ar putea fi singurul presedinte care a candidat de doua ori împotriva unui coleg care a vazut OZN-uri. El a fost candidat împotriva lui Gerald Ford în 1976 si apoi a guvernatorului Californiei Ronald Reagan în 1980. Ambii acesti barbati au avut propriile experiente cu OZN-urile. Ford a condus o investigatie a Congresului asupra unor observatii ciudate în statul sau natal, Michigan, în anii 1960, iar Reagan a întâlnit un OZN în timp ce zbura într-un Cessna Citation lânga Bakersfield, California, în 1974.
Pilotul lui Reagan din acea noapte, Bill Paynter, a povestit mai târziu ca a observat un obiect ciudat la câteva sute de metri în spatele avionului lor. „A fost o lumina destul de constanta pâna când a început sa accelereze. Apoi parea sa se alungeasca, dupa care lumina s-a stins. A urcat la un unghi de 45 de grade cu o viteza mare. Toti cei aflati în avion au fost surprinsi”, a spus el. „OZN-ul a trecut de la o viteza normala de croaziera la o viteza fantastica, instantaneu”. Reagan spunea uimit: „A urcat direct în ceruri”.
În timp ce Carter facea campanie în 1976 împotriva lui Ford, el a promis ca va dezvalui natiunii secretele OZN-urilor. „Un lucru este sigur, nu-mi voi bate joc niciodata de oamenii care spun ca au vazut obiecte neidentificate pe cer”, a promis el în campania sa electorala. „Daca devin presedinte, voi pune la dispozitia publicului si oamenilor de stiinta toate informatiile pe care le are aceasta tara despre observatiile OZN.” Dar, odata ajuns în Biroul Oval, Carter nu si-a respectat angajamentul. Indiferent ce ascundea guvernul, a ramas ascuns.
Strategic Defense Initiative, poreclit „Razboiul Stelelor”
La alegerea sa ca presedinte în 1981, Reagan a intuit rapid ca în era nucleara, pe masura ce se profila autodistrugerea finala, eroii nu mai erau razboinicii, ci facatorii de pace. În 1983, influentat si de reactia sa emotionala la un film numit The Day After, care descria efectele unui Armaghedon nuclear, presedintele a început o campanie pentru un nou sistem de aparare antiracheta numit Strategic Defense Initiative, care a fost rapid poreclit, peiorativ, „Razboiul Stelelor”.
Dupa ce a stabilit un punct comun, putin probabil, cu Gorbaciov în timpul plimbarii lor pe malul lacului Geneva, Reagan a reusit sa negocieze tratate de reducere a armelor nucleare care au modificat semnificativ o cursa a înarmarilor care ameninta omenirea.
În aceeasi perioada, el s-a adresat Natiunilor Unite, spunând: „Poate ca avem nevoie de o amenintare exterioara, universala, care sa ne faca sa recunoastem aceasta legatura comuna. Ma gândesc uneori cât de repede ar disparea diferentele noastre la nivel mondial daca ne-am confrunta cu o amenintare extraterestra din afara acestei lumi. Si totusi, va întreb, nu este deja o forta extraterestra printre noi? Ce poate fi mai strain de aspiratiile universale ale popoarelor noastre decât razboiul si amenintarea razboiului?” Referintele frecvente ale lui Reagan la invaziile extraterestre nu au fost pe placul unora din personalul sau.
Mai recent, în 2021, fostul presedinte Barack Obama a vorbit despre acest mister într-un talk-show nocturn cu James Corden. Atunci când, fiind în functie, a întrebat de un presupus loc unde sunt pastrate specimene extraterestre si nave spatiale, presedintele a primit un raspuns negativ. „Dar ceea ce este adevarat – si vorbesc serios aici – este ca exista filmari si înregistrari cu obiecte de pe cer despre care nu stim exact ce sunt. Nu putem explica modul în care s-au miscat, traiectoria lor. Nu aveau un model usor de explicat.”
DAN D. FARCAS
Comentarii