In decembrie 2017, Pentagonul a recunoscut, pus in fata unor dovezi pe care nu le putea respinge, ca Agentia de Informatii a Apararii din SUA a finantat, intre 2008 si 2012, un program secret, numit AAWSAP (Advanced Airspace Weapon Systems Applications Program) sau AATIP (Advanced Aerospace Threat Identification Program), despre care s-a vazut ca studia de fapt fenomenul OZN. Dar, spunea aceeasi autoritate, dupa 2012, armata americana
n-a mai avut o asemenea preocupare.
Ufologul belgian André Skondras se intreba daca nu cumva aceasta din urma afirmatie ar trebui pusa sub semnul intrebarii. El facea in acest sens si o paralela cu cele intamplate in Regatul Unit, unde, la Ministerul Apararii, a existat un proiect OZN, care a fost inchis in 2009, dupa care oficialitatile au declarat ca nu mai sunt interesate de acest domeniu. Un articol recent al lui Nick Pope, care a fost responsabil al biroului OZN de la Ministerul britanic al Apararii, din 1991 pana in 1994, expune ipoteza ca Regatul Unit ar fi continuat investigatiile OZN, desi nu in mod deschis ci incorporate in alte activitati ale Ministerului.
Activitati mascate
Ideea nu este iesita din comun, deoarece istoria ne invata ca intotdeauna au existat structuri de informatii si de supraveghere capabile si dispuse sa abordeze aceasta problema delicata intr-un mod eficient, dar putin vizibil. De pilda, ufologul australian Paul Dean a documentat recent preocuparile in directia investigarii fenomenului OZN la Centrul National de Informatii Aeriene si Spatiale al Fortelor Aeriene ale SUA.
Un alt motiv pentru existenta unor preocupari de acest tip este faptul ca tari precum Rusia sau China au infiintat, la randul lor programe speciale OZN similare, in scopul investigarii performantelor acestora si al securitatii nationale.
Skondras mai face o paralela si cu situatia din 1969, cand a fost inchis proiectul OZN „Blue Book” al fortelor aeriene americane (USAF). Atunci, decizia s-a bazat pe „Raportul Condon”, un studiu stiintific, din 1968, asupra obiectelor zburatoare neidentificate. In Sectiunea I, Concluzii si recomandari (pagina 5), din Raportul final al acestui studiu, scrie ca: „Impresia noastra este ca functia de aparare ar putea fi efectuata in cadrul stabilit pentru operatiunile de informatii si supraveghere fara a mai continua cu o unitate speciala, cum ar fi Proiectul Blue Book…”.
In acelasi context, azi se mai cunoaste ca in memorandumul, din 20 octombrie 1969, semnat de generalul de brigada USAF Carroll Bolender, scrie: „Rapoartele OZN care ar putea afecta securitatea nationala ar trebui sa fie tratate in continuare prin procedurile standard ale Fortelor Aeriene create in acest scop”, ceea ce arata clar ca existau si alte cai pe care erau examinau observatiile neidentificate.
O asemenea examinare ascunsa nu necesita un efort prea mare. Asa cum afirma Pope: „Toate lucrurile de care are nevoie Ministerul Apararii sunt deja finantate, de exemplu, reteaua noastra militara de radar si capacitatile de analiza imagistica… Ar fi o propunere neutra din punctul de vedere al costurilor, iar lucrarea ar putea fi realizata in paralel cu sarcinile de analiza a informatiilor existente”. El a adaugat ca, in mod ironic, n-ar fi imposibil sa existe un nou proiect OZN, pe care sa nu-l cunoasca nici macar Secretarul de Stat al Apararii.
In SUA, proiectul OZN al Pentagonului: AATIP (numit „Program de identificare a amenintarilor aerospatiale avansate”) a fost ascuns de o combinatie de factori: intre altele, s-a evitat cu atentie orice mentionare a termenului „OZN” si o mare parte a muncii a fost contractata in afara, la sectorul privat. Subiectul programului a fost descris in termeni care sugerau ca se studiaza viitoare amenintari aviatice, din partea unor aeronave, rachete si drone.
Atata timp cat se folosesc termeni precum „aeronave neobisnuite”, „elicoptere neconventionale” si altii asemanatori, pot fi facute proiecte despre care nimeni nu va banui ca se refera de fapt la fenomenul OZN, mai ales daca majoritatea lucrarii implica amenintari aeronautice externe conventionale.
Termenii precum „OZN” au o incarcatura de cultura pop atat de mare incat au devenit contraproductivi. Scepticismul public privind extraterestrii face ca multe observatii OZN sa nu fie luate in serios. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care, pe vremea cand Pope lucra in Ministerul Apararii, s-a renuntat la „OZN” folosind, in locul sau, termenul „Fenomen Aerian Neidentificat” (UAP). Chiar si in guvern – spunea Pope – discutia despre ipoteza extraterestra duce, in mod inevitabil, la o lupta polarizata, intre „scepticii” si „credinciosii” privind acest subiect. Orice cercetare si investigatie oficiala pe aceasta tema ar trebui sa fie condusa de date si nu de concluzii. Pare simplu, dar din pacate, nu este. El a continuat: „Poate ca ar trebui sa revizuim standardele duble implicate aici si sa luam in serios toate rapoartele privind obiecte neidentificate observate pe cerul nostru, indiferent ce credem noi ca sunt.”
Cred cu tarie – a mai afirmat Pope – ca personalul pentru informatii al Ministerului Apararii al Regatului Unit cauta si el „necunoscute” in paralel cu amenintarile aerospatiale conventionale, de generatia urmatoare.
Intre timp, pe firul acestei camuflari, au aparut comentarii precum ca, de fapt, proiectul AATIP nu ar fi fost destinat fenomenului OZN ci doar unor obiective conventionale, legate de posibile amenintari aviatice viitoare.
Nick Pope, in noua sa calitate de jurnalist, a reusit sa obtina scrisoarea Agentiei de Informatii a Apararii (DIA) trimisa in mod oficial Comitetului pentru serviciile armate din cadrul Congresului SUA, al carui presedinte era John McCain, in ianuarie 2018. Pentru ca i-a fost trimisa oficial, nu a existat niciodata o indoiala serioasa cu privire la autenticitatea ei. De altfel, chiar in ziua urmatoare, alti cercetatori au publicat exact aceeasi scrisoare, obtinuta pe baza Legii privind libertatea informatiei.
Amenintari militare
Aceasta scrisoare pare sa ofere raspunsul cu privire la adevarata natura a AATIP (adica daca a fost un program OZN sau un simplu program de aviatie). Asta deoarece, in timp ce DIA a declarat Congresului ca scopul AATIP a fost „de a investiga amenintarile militare aerospatiale straine avansate din urmatorii 40 de ani”, lista lucrarilor produse in cadrul contractului AATIP relata o poveste foarte diferita, intrucat parea concentrata mai degraba pe calatorii interstelare, cu deplasare warp, gauri de vierme si porti stelare. Argumentul decisiv este insa faptul ca a existat o lucrare despre Ecuatia lui Drake – un instrument conceput pentru a estima numarul de civilizatii din galaxia noastra cu care am putea comunica. In mod evident, un asemenea studiu nu avea sens daca AATIP ar fi fost pur si simplu un program de aviatie. In plus, in cazul unui program de aviatie, axat pe amenintari externe pe termen lung, ar fi fost firesc sa se vorbeasca si despre aeronave, rachete si drone ruse, chineze, iraniene ori nord-coreene. Dar in nicio lucrare nu exista asa ceva.
Din lista celor 38 de lucrari contractate de programul DIA, se vede ca acestea studiasera caracteristici ale OZN-urilor, fenomene paranormale si subiecte asemanatoare. Doua dintre lucrari au fost facute publice la sfarsitul anului 2017. Ele erau intitulate, in traducere: „Gauri de vierme traversabile, porti stelare si energia negativa”, autor Dr. Eric Davis, si „Deplasare warp, energie intunecata si manipularea dimensiunilor suplimentare”, autori Dr. Richard Obousy si Dr. Eric Davis. Dupa ce aceste titluri au devenit cunoscute, Dr. Eric Davis le-a confirmat autenticitatea.
Cateva luni mai tarziu, in mai 2018, George Knapp si KLAS-TV au publicat doua alte lucrari, intre care documentul: „Propulsie spatiala avansata bazata pe vid (ingineria metricii spatiu-timp)” scris de Dr. Hal Puthoff. In iulie 2018, George Knapp si KLAS TV au lansat lista completa a titlurilor celor 38 de lucrari, cu autorii lor, mai putin una, redactata din cauza naturii sale sensibile. In sfarsit, in ianuarie 2019, Nick Pope a postat si acest ultim titlu. Acum sunt asteptate rapoartele complete.
Pe marginea acestui maraton, inca neterminat, si a problemelor puse de documentatia verificabila, Pope comenta ca ufologia a parcurs un drum lung din zilele in care multi din comunitatea OZN sustineau cu entuziasm documente despre care se spunea ca au aparut anonim in cutia postala a cuiva. Azi accepta cu totii ca o cercetare temeinica a documentelor este esentiala si ca ea implica vizitarea arhivelor, jurnalismul corect de moda veche si realizarea unor cereri inteligente si bine circumscrise, utilizand legea accesului la informatii.
DAN D. FARCAS
Comentarii