Asa cum anunta jurnalistul de investigatie Dr. David Clarke, pe 12 iulie 2012, guvernul Regatului Unit a facut publica cea de a noua transa de fisiere OZN. Acestea puteau fi accesate imediat pe pagina OZN a Arhivelor Nationale. Din 2008, de cand documentele britanice OZN au inceput sa fie desecretizate, au fost facute publice, in total, 178 dosare, iar cu a noua transa, numarul de pagini disponibile a ajuns la 50.000. Tot David Clarke a comentat, cu aceasta ocazie, informatiile mai interesante din proaspetele documente, comentarii din care spicuim cateva in cele ce urmeaza.
Printre cele 25 de fisiere, continand 6700 de pagini, devenite disponibile acum, se gaseste o informare a Ministerului Apararii, din 1998, catre fostul prim-ministru Tony Blair, privind cererile de desecretizare a informatiilor despre observatiile OZN. Exista si o scrisoare a ufologului Nick Redfern, catre prim-ministru, urgentand sa faca publice "multele si variatele rapoarte OZN" pe care guvernul le-a colectat de la Al Doilea Razboi Mondial incoace. O data cu intrarea in vigoare a legii accesului la informatii, cererile de acest fel s-au inmultit, intre ele remarcandu-se cele ale lui David Clarke, care timp de zece ani a devenit unul dintre cei mai "persistenti corespondenti" ai Ministerului Apararii, completand, in calitatea sa de jurnalist de investigatie, cate o astfel de cerere in fiecare saptamana, majoritatea acestora concentrate pe cazurile OZN care prezentau interes public maxim. In cele din urma el a fost invitat la sediul central al Ministerului Apararii, unde a discutat cu persoane oficiale modalitatile de investigare a observatiilor OZN si planurile de desecretizare a documentelor. Din minutele discutiilor avute in 2004, acum disponibile, reiese ca, inca de atunci, Ministerul Apararii pregatea mutarea inregistrarilor catre o arhiva publica, intr-o maniera asemanatoare celei produse in Statele Unite in 1970. Astfel, nu a fost o surpriza ca, la putin timp dupa aceasta, s-a luat decizia de a transfera toate fisierele, care intre timp nu fusesera distruse, la Arhivele Nationale din cartierul Kew al zonei metropolitane londoneze. Acest proces a fost insotit, in 2009, de un anunt conform caruia Ministerul Apararii nu va mai primi rapoarte OZN.
Un fenomen si o politica oficiala
Un alt fisier desecretizat acum este o colectie de documente privind politica oficiala fata de fenomenul OZN. Ele au fost generate de serviciile de informatii ale Ministerului Apararii, intr-o perioada de 30 de ani. Prima constatare este ca ofiterii de informatii nu cunosteau mai multe despre fenomenul OZN decat omul obisnuit de pe strada. De pilda, la putin timp dupa ce subiectul a fost dezbatut in Camera Lorzilor, in 1979, un ofiter de informatii a cerut unui purtator de cuvant al guvernului sa spuna de ce, intr-un Univers atat de vast, extraterestrii ar dori sa viziteze o planeta atat de "nesemnificativa" ca Pamantul. Alti oficiali erau mai optimisti in privinta vizitelor. Dar, in opinia lui Clarke, desi exista si mistere autentice in acest domeniu, documentele releva ca existau si persoane care "voiau sa creada", si inca atat de patimas incat spiritul lor critic era grav afectat in fata "dovezilor" publicate de "industria OZN".
Intre documentele din cea de a noua transa se gaseste si un raport in care se detaliaza in ce constau indatoririle ofiterului din Ministerul Apararii responsabil cu OZN-urile, raport intocmit de Paul Webb, inainte de a-si parasi postul, in decembrie 2009. El vedea obligatiile acestei functii ca fiind mai ales de tip hartogaraie: raspuns la scrisori primite din partea publicului, a presei si cateodata de la membrii Parlamentului. Tot el trebuia sa raspunda la cererile de desecretizare. "Investigatiile" pe care le efectua erau restranse la discutii cu experti in radar si aparare aeriana pentru opinii asupra cazurilor. Publicul are impresia ca la Ministerul Apararii ar exista un grup ultrasecret de specialisti, care ar pastori un proiect OZN similar celui infatisat in serialul "Dosarele X". Toate presupunerile in acest sens sunt "fictiune pura", intrucat angajatul cel mai apropiat de aceasta imagine este postul lui, ocupat totdeauna de un "generalist non-tehnic" care-si petrece majoritatea timpului facand corespondenta cu publicul. Despre el insusi recunostea ca: "fireste, mi-am format o anumita cunoastere a diverselor cazuri OZN, ca parte a pozitiei mele, dar adesea am observat ca cea mai buna sursa de informatii in acest sens este Internetul prin Google".
Fisiere secrete
Clarke remarca satisfacut ca printre documentele desecretizate exista acum si minutele discutiilor pe care el insusi le-a avut cu reprezentantii Ministerului Apararii, in primul rand cu Linda Unwin, oficialul responsabil cu rapoartele OZN si cu seful ei Rob Lingham. Cand, la inceputul anului 2005, a intrat in vigoare legea accesului la informatii (FOIA), Clarke a cerut imediat o copie a "fisierului cheie al Ministerului Apararii privind politica OZN", Linda Unwin a trimis o nota ministrului apararii Dr. Lewis Moonie, recomandandu-i ca ministerul sa-i permita lui Clarke accesul la niste fisiere secrete. Ea scria in continuare ca "de la introducerea Codului de bune practici si a FOIA, a fost desecretizata o mare cantitate de informatii privind OZN-urile, majoritatea ca rezultat al cererilor formulate de Dr. Clarke. Am dezvoltat o relatie buna cu acest cercetator, care are o abordare sensibila a subiectului… El publica frecvent articole bine documentate, in care dezavueaza teoriile conspirationiste si face mult pentru o dezbatere publica echilibrata".
In septembrie 2005, cand Clarke intrase in posesia copiei cerute, a devenit clar ca exista un studiu secret, comandat de Ministerul Apararii, privind "Fenomenele Aeriene Neidentificate" (FAN), anume asa-numitul "Raport Condign". Terminat in 2000, acesta spunea ca nu s-a gasit vreo dovada ca FAN ar reprezenta o amenintare pentru aparare, ceea ce a permis ca serviciile de informatii ale apararii sa intrerupa interesul lor pentru acest subiect, dupa 50 de ani de investigatii. Afland cele de mai sus, Clarke a cerut imediat, pe baza aceleiasi legi FOIA, sa intre in posesia unei copii complete a raportului Condign. Cererea poate fi regasita printre documentele recent desecretizate.
Din aceleasi documente reiese ca Ministerul Apararii a deliberat timp de sase luni cum trebuie sa raspunda la previzibila intrebare care va urma si anume ca de ce s-au cheltuit 50000 lire sterline, bani publici, pe un studiu OZN (Condign), in timp ce, oficial, s-a sustinut, tot timpul, ca ministerul nu este in niciun fel interesat de acest subiect. Solutia a fost gasita intr-una dintre constatarile subsidiare ale studiului si anume ca unele OZN-uri ar putea fi "formatiuni plasmatice" rare, iar studierea acestui fenomen ar putea avea aplicatii militare potentiale, ca "tehnologii pentru noi tipuri de armament". Ministerul Apararii fusese de asemenea tulburat de referintele din volumul 3 al studiului, care se ocupa de aspectele de securitate a zborurilor, sugerand ca anumite accidente fatale din Royal Air Force (RAF) puteau fi cauzate de deruta pilotului caruia i-a aparut brusc in fata un OZN. Un document provenind de la Linda Unwin mentiona ca observatia putea pune sub semnul intrebarii judecata comisiilor care anchetasera accidentele si care nu luasera in considerare si aceasta posibilitate.
Disparitii misterioase
Avioanele rapite de extraterestri sau distruse de un OZN constituie un motiv care revine cu regularitate in literatura SF sau in legendele contemporane, de la disparitia capitanului Schaffner in Marea Nordului, in 8 septembrie 1970, in urmarirea unui obiect stralucitor, la pierderea a sase avioane in "zborul 19", in 1945, in Triunghiul Bermudelor (reluata si in scena care deschide filmul "Intalnire de gradul III"), sau disparitia pilotului australian Frederick Valentich, in urma intalnirii cu un OZN, deasupra stramtorii Bass, in 1978, tragedie care ramane neexplicata chiar si dupa 34 de ani, asa cum recunoaste si editia din 2012 a documentului elaborat de Departamenul Transporturilor din Australia, care contine concluzia: "cauza disparitiei avionului nu a fost stabilita".
Desecretizarea raportului Condign a revelat faptul ca unele persoane din structurile de aparare ale Regatului Unit au luat in serios ideea ca OZN-urile puteau juca un rol in pierderile inexplicabile de avioane militare britanice. In 1997, autorul raportului Condign a examinat date privind o suta de accidente fatale implicand avioane militare ale RAF, culese de Inspectoratul pentru Siguranta Zborurilor, pentru un studiu propriu privind riscurile produse de OZN. Doar accidentele fara supravietuitori din ultimii 20 de ani au fost luate in consideratie, intrucat inregistrarile incidentelor dinainte de 1976 fusesera distruse, ceea ce inseamna ca autorul proiectului Condign a omis cateva cazuri binecunoscute. In concluzie, nu s-a putut stabili o corelatie ferma intre evenimentele OZN de joasa altitudine si accidentele aviatice.
Totusi, el mentiona ca "exista posibilitatea ca sa fi avut loc accidente fatale in trecut" ca rezultat al unei actiuni bruste a echipajului pentru evitarea unui OZN in timpul unui zbor lent la joasa inaltime. Chiar daca riscul unei astfel de intalniri era mai mic decat cel al ciocnirii cu niste pasari, totusi el nu putea fi eliminat. In consecinta, studiul recomanda ca aviatorii militari sa fie instruiti ca "in timpul interceptarii unui FAN nu trebuie facuta nicio tentativa de dejucare a miscarilor acestuia". Iar pentru avioanele civile se preciza ca "desi FAN par sa fie benigne… pe cat posibil, pilotii sunt sfatuiti sa nu faca manevre, altele decat cele de depasire". Totusi, in urma unor verificari facute de Clarke, nu s-a gasit nicio dovada ca aceste recomandari ar fi fost distribuite vreodata catre RAF respectiv la Autoritatea de Aviatie Civila.
DAN D. FARCAS
Comentarii