In numarul din mai 2021 al revistei Anomaly, editata de Association for the Scientific Study of Anomalous Phenomena (ASSAP), R. Robé si J.M. Abrassart au publicat un amplu articol intitulat Humanoid sightings in the north-est of France (Observatii de umanoizi in nord-estul Frantei), din care rezum mai jos câteva idei si cazuri.
Se pare ca oamenii s-au intâlnit cu umanoizi inca din negura timpului – incepe articolul – Potrivit momentului, au fost oferite diverse explicatii pentru acestea: religi-oase (de exemplu in cazul aparitiilor Fecioarei Maria), traditia zânelor (spiridusi, gnomi si asa mai departe) si, mai recent, extraterestrii ca parte a traditiei OZN-urilor. Cei doi autori au compilat observatiile umanoide pe care le-au putut gasi in nord-estul Frantei, semnalate intre 1900 si 2018. Au cautat orice observatii umanoide, indiferent daca erau legate sau nu de fenomenul OZN, indiferent de interpretarea care a fost propusa pentru aceasta de catre martor sau persoana care a raportat-o (jurnalist, investigator paranormal si asa mai departe). Au gasit 75 de cazuri in total. Autorii cred ca au aflat o explicatie plauzibila pentru aproximativ 60 de cazuri, 15 cazuri ramânând inexplicabile. Pentru aparitii au preferat sa foloseasca expresia „experiente umane exceptionale” si nu „experiente anormale” pentru a evita conotatia negativa a cuvântului „anormal”.
Amintiri false
Traditia OZN a inlocuit incet traditia zânelor, in secolul al XX-lea, imprumutând in acelasi timp detalii si naratiuni. La fel ca Bigfoot pare a fi continuarea capcaunilor din folclorul traditional, extraterestrii din traditia OZN-urilor par a fi continuarea piticilor, in special in intâlnirile apropiate de gradul trei si rapirile OZN. Acest lucru s-a intâmplat in paralel cu procesul de secularizare din cultura occidentala. Desi mai exista si astazi observatii de zâne, observarile de OZN-uri sunt mult mai frecvente. In acelasi timp, rapirile au fost reinterpretate ca fiind opera unor extraterestri, o ipoteza mai legitima in culturile noastre tehnico-stiintifice.
Opinia majoritara in psihologie este ca rapirile OZN pot fi explicate printr-un amestec de amintiri false si sugestii, chiar daca in mod evident unii cercetatori nu sunt de acord cu aceasta interpretare reductionista. Modul in care gândim in zilele noastre despre zâne este diferit de trecut. Dar in timpul Evului Mediu, traditia zânelor semana mult mai mult cu ceea ce credem noi despre traditia OZN-urilor astazi: oamenii mergeau in padure si intâlneau o doamna ciudata sau erau dusi undeva, intr-un loc ciudat, unde oamenii mici faceau lucruri ciudate asupra lor.
Desigur, acum, cercetatorii fenomenelor stranii au gasit alte locuri unde ar putea exista zâne: spatiul (ipoteza extraterestra) sau alte dimensiuni (ipoteza paranormala). Cu toate acestea, exista si astazi observari clasice ale zânelor; ele nu au disparut complet odata cu avansul modernitatii. Ideea ca fenomenul OZN este continuarea traditiei zânelor a fost propusa cel mai acut de autorii francezi Jacques Vallée (1969) si Bertrand Méheust (1985). Dar de unde stim daca un caz apartine traditiei zânelor sau al OZN-urilor? Exista unele cazuri limita care ar putea apartine oricareia dintre acestea.
Autorii enumera cele 75 de cazuri studiate, clasificate pe trei categorii: U: Observare umanoida cu un OZN, NU: Observare umanoida fara un OZN, RV: Viziuni religioase (Fecioara Maria, Doamna Alba sau similar), mentionând anul, locul, departamentul.
In articol sunt prezentate detaliat patru cazuri specifice, pe care le rezum in continuare. Primul s-a petrecut intr-o dupa-amiaza târzie din aprilie 1945. Un preot cauta ciuperci in padurea din Autrey, nu prea departe de Renève. In timp ce se uita la un tufis lânga o carare, a observat o prezenta pe drumul din apropierea sa. Era un „om mic” (inalt de 15-17 cm) cu o expresie de frica pe fata. Perfect uman, cu exceptia marimii sale, purta o uniforma si avea un fel de „sulita”, care apare in spatele uniformei sale, ceea ce a oprit prima idee a preotului: sa incerce sa ridice umanoidul. Omul mic s-a uitat intens la martor inainte de a disparea in tufisuri.
La vremea aceea, preotul credea ca a vazut un hominid ancestral. Asociatia ufologica GEPA va prezenta acest caz ca apartinând traditiei OZN-urilor. O ancheta a altui grup, numita ADRUP, va propune ipoteza unei confuzii cu o maimuta, mascota unui regiment african stationat in regiune la acea vreme.
Un alt caz s-a intâmplat la Nancy. pe 15 noiembrie 1969, in jurul orei 17:00, doamna X s-a dus la fereastra pentru a hrani porumbeii, asa cum facea in fiecare zi. A vazut in acel moment ceva in spatele cosului de fum al casei vecinului, aproape de acoperis. Era o farfurie mica, in jur de 60 cm, cu o cupola prin care se uitau la ea doi extraterestri. Farfuria avea lumini sub ea, asemanatoare cu farurile unei masini. Ea a facut un desen, scriind pe el ca extraterestrii erau „2 baieti zâmbitori”. Se simtea si un miros acid. Mica farfurie zburatoare a plecat spre cer, in directia altora doua asemanatoare. Doamna X a spus ca dupa observatie mâinile si fruntea i s-au umflat. Ea a mai sustinut ca alti doi martori au vazut farfuria zburatoare, dar primul a murit inainte ca anchetatorii sa vorbeasca cu el, iar al doilea n-a putut fi gasit.
O ipoteza ar putea fi ca o leziune severa a capului putea duce la dificultati de memorie, amnezie, confabulare si amintiri false. De asemenea, un episod al emisiunii TV The Twilight Zone, difuzata in Franta incepând din 1965, spune o poveste similara. O femeie singura vede o mica farfurie zburatoare cu o cupola aterizând pe un acoperis. Exista doi extraterestri si unul dintre ei trage spre ea. Se intoarce in bucatarie si observa ca are urme pe mâini si pe gât.
In urmatorul exemplu, in noaptea dintre duminica 2 pâna luni 3 1994, in jurul orei 12:05, atentia unei familii (5 persoane) din Tronville-en-Barrois a fost atrasa de o lumina alba stralucitoare. Ei au vazut un OZN, circular cu o cupola si doua lumini la baza acestuia, „parcat” pe un mic drum de pamânt aflat la aproximativ 100 de metri de pavilionul in care se gaseau. Martorii au estimat obiectul la 5 metri lungime si 2 pâna la 2,5 metri inaltime. Obiectul nu se misca. Lumina venea din interiorul domului. Se vedeau câteva siluete, cu capul mare, purtând salopete gri. Una dintre ele se afla in fata unui tablou de bord cu lumini stralucitoare. Surprinsi, martorii si-au sunat vecinul care a iesit, s-a uitat cu binoclul dar a spus ca este doar o masina si s-a intors la culcare. Anchetatorii cazului au confirmat ca fusese intr-adevar o masina parcata pe un mic drum de pamânt. Iata cum o intreaga familie se poate insela privitor la o observatie. Intr-un caz asemanator s-a constatat ca oamenii au confundat Luna cu o nava spatiala extraterestra.
Experiente exceptionale
Cel de al patrulea caz exemplificat se refera la doamna Y, care a inceput sa aiba experiente exceptionale dupa o interventie chirurgicala; acestea au devenit si mai frecvente dupa pierderea unui bebelus in 2002. La inceput, ea a vazut doar umbre la coltul ochilor. Dupa aceea, a inceput sa vada ceva de genul aurei plantelor si a oamenilor. Medicul ei generalist a sfatuit-o sa faca ceva artistic pe baza experientelor sale exceptionale. Apoi ea a inceput sa viziteze si sa fotografieze locuri in care ar trebui sa traiasca zâne, pe baza traditiei folclorice din Vosges. Avea impresia ca zoomul camerei sale video se misca uneori singur si a vazut lucruri ciudate in acele imagini, pe care le-a interpretat ca reprezinta forta vitala a Oamenilor Mici care locuiesc acolo. In seara zilei de 15 iulie 2003, a auzit un bebelus gângurind in apropiere. Apoi zoomul s-a miscat singur spre un petic de flori in care a aparut si mâna unui bebelus. Si-a aratat filmul catre Société d’Études Psychiques de Nancy, care a tras concluzia ca a fost bebelusul ei decedat care i s-a prezentat.
Eterogenitatea descrierilor a dus autorii la concluzia ca modelul sociopsihologic este cea mai buna explicatie pentru toate aceste fenomene, postulând ca in spatele lor exista un fel de inteligenta si o intentionalitate, care poate imita orice.
Cazurile prezentate de autori au fost temeinic investigate, cu trimiteri la o bogata bibliografie (pe care n-am mai reprodus-o aici), cu lucrari relevante atât pentru traditia zânelor, cât si pentru traditia OZN-urilor. Din punct de vedere metodologic, cei doi considera ca e problematic sa proiectam folclorul trecutului (povestile cu zâne) pe cel actual (povesti OZN). In mod ciudat, autorii care adopta aceasta pozitie se gândesc de obicei la zâne ca la niste extraterestri deghizati si nu invers. Dar de ce sa nu consideram – spun cei doi – ca fenomenele OZN-urilor ar putea fi explicate prin zâne care se prefac ca provin din alte lumi, doar pentru ca traditia OZN-urilor este mai compatibila cu societatea tehnologica in care traim astazi?
DAN D. FARCAS
Comentarii