Croatul Giuliano Marinkovic este un reporter de investigatie. El coopereaza cu jurnalisti si cercetatori din intreaga lume, scrie pentru mai multe reviste din Croatia si participa la realizarea de emisiuni radio si TV ale Radio-televiziunii croate. Marinkovic a fost comandantul unei unitati de supraveghere a transmisiunilor in armata croata in timpul razboiului pentru independenta tarii sale, in 1991-1995. Una dintre indatoririle sale a fost de a monitoriza comunicatiile Fortelor de Protectie ale Natiunilor Unite (UNPROFOR), care avea ca sarcina mentinerea pacii in zonele neutre intre puterile aflate in conflict si diminuarea pericolului de reizbucnire a conflictului.
UNPROFOR avea si rapoarte de OZN-uri, iar unitatea condusa de Marinkovic a colectat aceste informatii si le-a livrat la sediul central, ca parte a rapoartelor de fiecare zi. Cu toate acestea, asa cum a spus el mai tarziu, nu s-a facut nicio ancheta pentru a lamuri natura observatiilor.
In aceasta regiune a Europei de sud-est exista o situatie speciala – explica Marinkovic – Iugoslavia a fost o federatie care a constat din sase republici. Ea nu mai este. Fostele republici socialiste sunt acum state independente, ceea ce inseamna ca nu exista o continuare administrativa a guvernului federal anterior. Rezultatul final al acestor circumstante istorice a fost si disparitia restrictiilor care impiedicau dezvaluirea unor incidente militare, implicand OZN-uri, care s-au petrecut in timpul fostei administratii.
Lucrand din anul 1996 la Radio Rijeka, Marinkovic a colectat si comentat, intr-o emisiune saptamanala, stiri despre rapoarte privind anomalii aeriene tip OZN. Cu aceasta ocazie, oficiali din aviatie au putut sa auda ca astfel de evenimente pot fi prezentate intr-o maniera serioasa si bazata pe fapte. In aceasta perioada, el a descoperit detaliile incidentului din 1977, numit „Pan Adria”, cand o aeronava Fokker 227, a companiei croate Pan Adria, a fost insotita de un fenomen luminos puternic pe timpul unui zbor de la Zagreb la Belgrad.
In octombrie 2012, canalul doi al Radio Croatia, a difuzat emisiunea „Intalniri intre piloti si OZN-uri”, in care Marinkovic a prezentat o compilatie de date privind anomalii ceresti, inregistrate in perioada fostei Iugoslavii, pe care el le-a colectat pe parcursul a 16 ani de cercetare. Cu numerosi martori implicati, prezentarile au fost cea mai buna dovada a realitatii acestor incidente, care, ocazional, au captat si interesul comunitatii militare, al industriei aerospatiale si al comunitatii de informatii. Prezentarea radiofonica a determinat o noua deschidere fata de fenomen, apoi, datorita recomandarilor personale primite, reporterului i s-au deschis si alte usi pentru contacte cu oficialitati.
Un alt moment important a fost cand, in 2011, in sala de ceremonii a Fortelor Aeriene si ale Statului Major al apararii aeriene sarbe, generalul in retragere Djuro Stupar si-a lansat o carte, despre istoria regimentului 172 de aviatie de vanatoare si bombardament, cu baza in Podgorica (anterior Titograd), in Muntenegru.
Aparitii ciudate
Giuliano Marinkovic a tradus in engleza un capitol al acestei carti, pentru a fi difuzat de jurnalistul Billy Cox de la publicatia Herald-Tribune. In acel capitol scrie ca in ianuarie 1975, Zvonko Jurjevic (azi general in retragere) era comandantul in exercitiu al regimentului 172. El si alti piloti au inceput sa observe aparitii ciudate in timpul zborurilor de noapte cu avioanele de fabricatie iugoslava, in principal, G-2 Galeb si J-21 Jastreb. La aproximativ 50 de minute dupa ce avioane militare se ridicau de pe pista, aparea o sfera luminoasa, care le urmarea, schimbandu-si tot timpul culoarea. „Uneori” – scria generalul – „s-a intamplat ca 12 aeronave au fost in aer si toti cei 24 de piloti au vazut fenomenul. OZN-ul statea in aer timp de aproximativ 10 minute, dupa care disparea”. Si, evident, nimeni nu putea spune ce a fost.
Fenomenul a continuat timp de saptamani, previzibil, exact la 50 de minute dupa decolare. Cu siguranta nu a fost un corp ceresc, deoarece aparitia isi modifica pozitia in raport cu avioanele. Prinsi in paranoia Razboiului Rece, oficialii se intrebau daca nu cumva misiunile lor au fost puse sub supraveghere aeriana, datorita unor scurgeri de informatii sau a unui spion din mijlocul lor. Pentru a verifica, intr-o duminica dupa-amiaza tarziu, cand nu erau programate zboruri, Jurjevic a contactat trei piloti si tehnicieni de incredere sa pregateasca patru avioane pentru zbor, fara niciun avertisment prealabil sau contact radio. Doua Jastreb au decolat in directii opuse. Patruzeci de minute mai tarziu, Jurjevic insusi, impreuna cu un camarad, s-au lansat si ei, inlocuind cele doua Jastreb, care s-au intors, aterizand la baza. Asa cum a relatat, „de indata ce am urcat la o altitudine de 3.000 de metri si exact la 50 de minute de la decolarea primului grup de aeronave, dintr-o data in regiunea din jurul orasului Budva, a aparut un OZN in forma de minge luminoasa.”
„Vanatoare de vrajitoare”
Jurjevic si celalalt „pilot momeala”, au rupt atunci tacerea radio si au schimbat impresii cu privire la ceea ce vedeau. Jurjevic a accelerat, a incetinit, a facut miscari de evitare, dar OZN-ul pastra fata de el o distanta constanta, de exact 10 kilometri. Operatorul radar care urmarea avionul lui Jurjevic nu vedea OZN-ul pe ecran, desi acesta era vizibil si de la sol. OZN-ul a disparut in cele din urma deasupra Marii Adriatice. Jurjevic a depus un raport la Comandamentul Apararii Aeriene, impreuna cu o sugestie – data viitoare sa fie folosite avioane mai mari, anume MiG-uri 21.
In urmatoarea misiune de antrenament, care a implicat sase perechi de avioane, plus MiG-uri venite de la alte baze, Jurjevic si echipa sa au constatat, din nou, aparitia unui OZN la 50 minute dupa ce avioanele momeala au decolat. MiG-urile au plecat in urmarire si, in cel putin un caz, pilotul a vazut tinta pentru un moment pe radarul sau, dupa care insa a pierdut-o din vedere.
Jurjevic a luat o multime de bobarnace dupa acest exercitiu – „unii glumeau, spunand ca suntem la vanatoare de vrajitoare” – asa ca a decis ca a fost suficient. In imposibilitatea de a categorisi OZN-ul ca o amenintare, el a ordonat subordonatilor „sa-l ignore, deoarece nimeni nu se putea apropia de OZN la o distanta mai mica de 10 kilometri” si „nu existau semne ca ar fi periculos”.
Dar imediat dupa aceasta, OZN-ul a aparut inca o data deasupra de Titograd. S-a apropiat de aeroport, starnind emotie pe teren si in aer. Dar Jurjevic a adoptat de data aceasta politica negarii. „Oamenii ma priveau cu suspiciune si un comandant de escadrila m-a abordat si mi-a spus ca 100 de persoane stau si se uita la OZN si ca eu sunt singura persoana care nu-l pot vedea. I-am raspuns cu voce tare, asa ca sa ma auda si altii, ca eu nu vad nimic, pentru ca nu vreau sa-l vad, asadar toata lumea ar trebui sa se abtina sa mai comenteze si sa-si faca treaba ca de obicei. La scurt timp dupa ce a aparut deasupra aeroportului, OZN-ul si-a stins luminile si a disparut pentru totdeauna”.
Iata o deschidere psihologica rara, relatand ce se poate intampla atunci cand militarii recunosc inutilitatea alungarii OZN-urilor. Bill Cox se intreba cat de multe versiuni ale acestei „dileme Jurjevic” au fost jucate de comandantii militari din intreaga lume? Cel putin acest OZN i-a dat omului o pauza, oprindu-se sa-l mai necajeasca.
Giuliano Marinkovic amintea, in cateva postari din iunie 2014, ca povestile OZN ale aviatiei militare iugoslave nu se opresc aici. In seara zilei de 16 august 1977, un avion de pasageri Fokker-227 al companiei Pan Adria, zbura de la Zagreb (Croatia) la Belgrad (Serbia), avand la mansa pilotul Dobroslav Džeba, alaturi de Stanko Naletilic inginer de zbor. Cu putin timp inainte de a se apropia de Belgrad, echipajul avionului a raportat o lumina rosie intensa care ii urmarea. Obiectul a fost detectat vizual si radar, de retelele militare si civile, ca si de radarul propriu al avionului Fokker. Dupa aterizare, OZN s-a oprit deasupra aeroportului si a ramas acolo pentru mai mult timp. Controlorul sef a fost chemat de urgenta, mai ales deoarece, peste cateva ore presedintele Tito era programat sa plece de la acelasi aeroport la Moscova.
Zborul avionului Fokker a continuat de la Belgrad spre Titograd. Cand s-a ridicat in aer, obiectul misterios s-a luat dupa el. Urmarirea a durat pana spre Valjevo (Serbia). Un alt Fokker a fost trimis de catre controlorul de trafic sa se apropie de OZN. Obiectul neidentificat a accelerat imediat spre al doilea Fokker, care a facut o manevra pentru a evita o coliziune. Atunci obiectul s-a oprit, apoi s-a intors inapoi spre Belgrad si n-a mai fost vazut. Intregul incident a durat aproximativ doua ore.
Marinkovic scrie ca are confirmarea mai multor martori, ca de la o baza militara din apropiere au fost trimise, in urmarirea OZN-ului, MiG-uri, cu ordinul de a deschide focul. Acestea s-ar fi prabusit, iar pilotii ar fi murit. El adauga ca totusi martorii ezita sa iasa in public cu tot ce cunosc despre acest caz, pentru a nu-si ruina credibilitatea. Tot Marinkovic remarca faptul ca oamenii considera ca este mai usor sa impartaseasca ceea ce cunosc, abia dupa mai multi ani de la evenimente. El spune in continuare ca acestia n-ar trebui sa se mai teama, odata ce natiunea in care au servit anterior nu mai exista.
DAN D. FARCAS
Comentarii