Insulele Canare sunt un arhipelag spaniol, situat în apropierea coastelor de nord-vest ale Africii. În noaptea de 22 iunie 1976, mii de locuitori din acest arhipelag au observat un fenomen luminos neidentificat. Cazul, impresionant din mai multe puncte de vedere, a fost inclus si în „Documentul de informare privind obiectele zburatoare neidentificate: cele mai bune dovezi disponibile” elaborat în cadrul initiativei Rockefeller, document despre care am relatat în episodul de saptamâna trecuta.
Jurnalistul OZN Jason McClellan a publicat în iulie 2014 un articol despre cazul din Insulele Canare, în revista Open Minds, articol postat în august 2016 si pe internet. El arata ca evenimentul a fost raportat de martori situati pe cel putin trei insule diferite. Fortele aeriene spaniole au investigat în detaliu incidentul. Cu toate ca fisierele asociate cu aceasta ancheta au fost declasificate abia în 1994, au existat scurgeri de informatii înca din 1976. Dintr-un motiv ramas necunoscut, înca în octombrie 1976, un general al fortelor aeriene a oferit rapoartele clasificate ale fortelor armate aeriene jurnalistului Juan José Benítez, care a inclus apoi aceste date în cartea sa „OZN-uri: Documente oficiale ale guvernului spaniol”.
Documentele indica faptul ca în 25 iunie 1976 generalul comandant al Zonei Aeriene Insulele Canare, a Fortelor aeriene spaniole, a atribuit unui aghiotant investigarea observatiilor OZN. Au fost luate depozitii de la cel putin paisprezece martori. Fortele aeriene au împartit acesti martori în patru categorii, de la cei mai credibili la cei mai putin credibili. Oamenii cu posibile probleme mentale, analfabetii, sau cei aflati sub influenta drogurilor sau a alcoolului au fost pusi în categoria cu încrederea cea mai scazuta, în timp ce astronomii, pilotii si inginerii de aeronave au fost plasati în categoria cea mai credibila. Rapoartele privind observatiile au fost grupate tot pe patru niveluri, în functie de calitatea si cantitatea detaliilor oferite.
O lumina galben-albastra
Depozitiile martorilor si o trecere în revista a probelor a permis investigatorului sa puna cap la cap ceea ce s-a petrecut pe data de 22 iunie 1976. Conform raportului sau, prima observatie OZN a avut loc la 21:27. Obiectul neidentificat a fost urmarit de catre întregul echipaj al navei Atrevida a marinei militare spaniole, nava care la momentul respectiv, se gasea în apropierea coastei insulei Fuerteventura. Potrivit capitanului de pe Atrevida, el si echipajul sau au observat, venind dinspre malul insulei spre nava, „o lumina intensa galben-albastra”. Initial ei au presupus ca era o aeronava cu luminile de aterizare aprinse; dar obiectul s-a oprit si a continuat sa pluteasca pe cer. Din el a iesit o raza de lumina care a început sa se roteasca, timp de aproximativ doua minute. Apoi s-a format un halou mare si intens de lumina galbuie si albastruie, care a ramas în aceeasi pozitie timp de 40 de minute, chiar daca fenomenul initial nu mai era vizibil. Capitanul a mai explicat ca, la câteva minute dupa aparitia acestui „halo” luminos, el a observat urmatoarele: lumina s-a divizat în doua parti. O parte mai mica era dedesubt, în centrul haloului luminos, unde a aparut un nor albastru, iar partea superioara a început sa urce într-o spirala, rapida si neregulata, care în cele din urma a disparut. Niciuna dintre aceste miscari nu au afectat haloul circular initial, care a ramas acelasi tot timpul, stralucirea sa luminând parti ale uscatului si ale oceanului, fapt din care s-ar putea deduce ca fenomenul nu era prea departe de martori. Primul ofiter al navei a confirmat si el declaratiile capitanului. Ofiterii au mentionat si faptul ca radarul de suprafata al navei nu a detectat nimic în momentul reperarii.
Depozitiile ofiterilor navali au fost considerate ca fiind printre marturiile cele mai credibile în ceea ce priveste evenimentul OZN. Iar printre relatarile cele mai ciudate colectate în cursul anchetei, a fost depozitia medicului Dr. Francisco Padrón León. Acesta a povestit ca era într-un taxi, în drum catre un pacient din orasul Las Rosas, din Tenerife, cea mai mare dintre Insulele Canare si când era aproape de destinatia sa, luminile farurilor taxiului au întâlnit o sfera luminoasa care plutea nemiscata chiar deasupra solului. Dupa descrierea sa, sfera era de un „albastru electric” si parea constituita dintr-un „material transparent precum cristalul”. El a estimat ca OZN-ul avea o raza de aproximativ treizeci de metri. În interiorul sferei, Dr. Padrón a vazut o platforma aparent metalica, dar si ceea ce pareau a fi trei console de control. De asemenea, el a pretins ca a vazut, în interiorul sferei, doi umanoizi înalti, între doi si trei metri. Ei purtau îmbracaminte de culoare rosie stralucitoare si un tip special de casti pe cap.
Când taxiul a ajuns la domiciliul pacientului, Dr. Padrón a continuat sa urmareasca sfera. El a declarat urmatoarele: „Am observat ca, dintr-un tub central, semi-transparent, iesea în sfera un fel de fum albastrui, care acoperea periferia interiorului sferei, fara a se scurge în exterior. Apoi sfera a început sa creasca si a crescut pâna când a devenit imensa, cât o casa cu 20 de etaje, dar platforma si echipajul au ramas la aceeasi dimensiune. În acelasi timp, sfera s-a ridicat încet si majestuos si cred ca am auzit si un fluierat foarte slab”.
Dr. Padrón a navalit în casa pacientului, informând locuitorii despre sfera misterioasa. Toata lumea a iesit afara pentru a vedea obiectul care s-a înaltat în sus pe cer. OZN-ul a accelerat, îndepartându-se cu o viteza incredibila. Medicul a spus ca „s-a dizolvat într-o forma albastruie, ca un ax, cu partea de jos rosie”. Similar cu descrierea oferita de ofiterii marinei, Dr. Padrón a spus ca apoi „în apropierea obiectului s-a format un halo alb stralucitor, care bucata cu bucata s-a transformat într-un alt halo albastru foarte stralucitor”.
Martori sinceri
Desi extrem de bizara, marturia doctorului a fost confirmata de catre conducatorul taxiului, precum si de catre martorii din casa pacientului. Dar aghiotantul de investigatie a ezitat daca ar trebui sa accepte aceste depozitii. Convingerea sa era ca martorii care au vazut figuri umanoide în sfera, „confruntati fiind cu un fenomen ceresc neobisnuit, au povestit ceea ce «mintea lor» a facut sa vada, influentându-se reciproc”. Investigatorul a precizat totusi, în documentele cazului, ca „nu are nici cea mai mica îndoiala cu privire la seriozitatea si sinceritatea martorilor. Ei au spus, fara îndoiala, ceea ce «au crezut» ca au vazut”.
Ca un raspuns la acest scepticism, Jason McClellan reaminteste ca exista si alte rapoarte din anii 1970 privind obiecte în forma de sfera care contin ocupanti. În anul 1970, un baiat din East Aurora, statul New York, a relatat ca a vazut o sfera galbuie care se deplasa încet si fara zgomot pe cer. Potrivit raportului sau, el a vazut în mod clar doi umanoizi la panoul de control al „navei”. În 1973, un martor din Manchester, New Hampshire a raportat ca a vazut un glob portocaliu si auriu, care „nu a fost complet opac, ci a avut o anumita calitate translucida ciudata”. Si acest martor sustine ca a vazut o silueta umanoida în picioare la comenzile acestui OZN. În 1978, si un martor din San Antonio, Texas, a raportat ca a vazut un obiect straniu „globular”, de culoarea chihlimbarului, cu o portiune transparenta, prin care martorul pretinde ca se zareau doua „creaturi”.
DAN D. FARCAS
Comentarii