In numarul din decembrie 2005 al revistei FATE Magazine a aparut un articol cu informatii inedite, intitulat „Ufologia Sovietica”. Autorul, Vladimir Rubtov, ufolog din 1966, este directorul Institutului independent de Cercetare a Fenomenelor Neidentificate (RIAP) din Harkov, Ukraina si membru titular al Academiei Ruse de Cosmonautica.
Ufologia rusa – scrie Rubtov – a inceput, la sfarsitul anilor cincizeci, prin conferintele si articolele inginerului Iurii Fomin, de la societatea unionala pentru raspandirea cunostintelor stiintifice si politice, si ale lui Felix Zigel, cadru didactic la Institutul de Aviatie din Moscova. Pe atunci in presa sovietica erau permise doar articolele care combateau existenta fenomenului.
La insistentele lui Ziegel, in 1967, la Moscova s-a infiintat Departamentul OZN al Comisiei unionale de explorare spatiala a Asociatiei Voluntare pentru Sprijinirea Armatei, Aviatiei si Marinei (DOSAAF). Participau peste 200 de oameni de stiinta, ingineri, reprezentanti militari, jurnalisti etc., sef fiind generalul maior Porfinii Stoliarov, iar adjunct pe probleme stiintifice, Zigel. La 10 noiembrie, la televiziunea centrala, cei doi au invitat populatia sa le trimita rapoarte. Acestea nu au intarziat sa soseasca. La sfarsitul anilor 70 s-a evaluat ca, pentru o treime din rapoarte, nu existau explicatii conventionale.
Din pacate, inca in aceeasi luna – noiembrie 1967 – autoritatile au dat ordin ca departamentul sa fie desfiintat. Nu peste mult timp si Academia de stiinte a URSS a difuzat o rezolutie in care condamna cercetarile OZN. Se pare ca motivul principal a fost teama oficialitatilor militare ca publicitatea in jurul observatiilor OZN poate duce la divulgarea unor secrete militare. Cenzura a interzis nu doar orice articol despre OZN-uri dar chiar si mentionarea termenului de „Obiecte zburatoare neidentificate”.
Situatia a luat o turnura neasteptata dupa incidentul de la Petrozavodsk, capitala Republicii Autonome Karelia. Aici, in zorii zilei de 20 septembrie 1977, a aparut pe cer o uriasa „meduza luminoasa” imprastiind o multime de raze subtiri deasupra orasului. Gratie neglijentei cenzurii, intamplarea a ajuns pe paginile celor mai importante publicatii sovietice. La ora actuala se stie ca fenomenul a coincis cu lansarea satelitului Cosmos-955, de la baza Plesetk. Oricum, cazul a deschis niste zagazuri.
Oficialitatile au hotarat ca fenomenul trebuie studiat mai atent, drept pentru care in planul de stat pe 1978, la capitolul „Cercetari in domeniul apararii” s-a inclus programul „Investigarea fenomenelor aeriene si spatiale neidentificate, a originii lor posibile si a influentei asupra echipamentelor si a personalului”. Programul a fost impartit in doua parti: „Setka MO” al Ministerului Apararii si „Setka AN”, al Academiei de stiinte. In acest context, s-au constituit si doua centre de cercetare. Cel din cadrul Ministerului Apararii avea acces la observatiile militarilor, cel subordonat Academiei de stiinte la cele culese de institute de cercetari, centre hidrometeorologice si diverse publicatii. Obiectivele cercetarii erau de asemenea diferite – militarii erau preocupati de influenta OZN-urilor asupra echipamentelor si a personalului, ca si de posibilitatea de a utiliza proprietatile OZN-urilor: invizibilitatea radar si exceptionala manevrabilitate. Academia de stiinte era interesata in primul rand de studierea naturii fizice a fenomenului. Ambele parti au inteles repede ca trebuie sa faca schimb de informatii, dar Rubtov nu este convins ca armata a pus la dispozitia cercetatorilor civili toate datele de care dispunea.
In planurile cincinale care au inceput in 1981 si 1986, autoritatile au inclus programe speciale, dedicate cercetarii fenomenelor aerospatiale neidentificate. Dupa 1991 aceasta activitate a continuat, dar la o scara mai redusa.
In 1980 seful Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS a emis un regulament cu instructiuni privind modul de colectare si raportare a observatiilor OZN. Din acest moment, toti militarii din URSS, inclusiv cei stationati in alte tari, stiau ca daca observa un OZN trebuie sa faca un raport scris superiorilor lor. In 13 ani, cat a ramas in vigoare acest regulament, s-au strans 3000 de rapoarte oficiale. 90 la suta din acestea pot fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar circa 300 de observatii au ramas inexplicabile, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare. Poate nu pare mult, dar este vorba de rapoarte detaliate, din surse sigure, verificate la fata locului de ofiteri cu experienta, care aveau drept atributie de serviciu sa trimita spre centru doar cazurile cu adevarat importante.
Autor: DAN D. FARCAS
Comentarii