In articolele din saptamânile trecute am incercat sa descriu lupta tacuta dintre Congresul SUA si Pentagon, privind infiintarea unei structuri care sa aiba ca sarcina monitorizarea si studierea fenomenelor aeriene neidentificate (UAP/OZN).
Pentagonul anunta infiintarea unui „Grup de identificare si sincronizare a gestionarii obiectelor aeropurtate” – Airborne Object Identification and Management Synchronization Group (AOIMSG), in cadrul Biroului Subsecretarului Apararii pentru informatii si securitate (Under Secretary of Defense for intelligence & security – USD(I&S)), iar Congresul avea mai multe propuneri, in principal ale reprezentantului Ruben Gallego, dar mai ales ale senatoarei Kirsten Gillibrand, care sa fie introduse in Legea de autorizare a apararii nationale pentru anul fiscal 2022.
Amendamentul Gillibrand propunea crearea unui birou, numit „Oficiul de Supraveghere si Rezolvare a Anomaliilor” (Anomaly Surveillance and Resolution Office – ASRO). La acest amendament s-a asociat imediat si vicepresedintele Comisiei de Informatii a Senatului, Marco Rubio, cel care a avut, in 2020 initiativa prin care Pentagonul a fost obligat sa dea publicitatii, in 25 iunie 2021, acel „Raport Preliminar UAP” in care sa spuna ce informatii are despre fenomenul OZN.
Intentia Pentagonului, sub egida Directorului de Informatii Nationale, Avril Haines, si a secretarului adjunct al Apararii Kathleen Hicks, de a crea grupul AOIMSG, care sa inlocuiasca grupul operativ pentru fenomene aeriene neidentificate (UAP Task Force) a Marinei SUA, nu a fost deloc bine primita in afara cercurilor militare. Initiativa fusese luata stiind de amendamentul Gillibrand-Rubio al Senatului si ca versiunea Senatului include transparenta publica.
Transparenta publica
Asa cum a fost propus, grupul AOIMSG nu ar fi, in niciun fel, monitorizat de Congres si nu ar include raportari publice neclasificate, spre deosebire de ASRO. Asta ridica intrebarea, de ce Departamentul Apararii (DoD) nu ar vrea sa informeze politicienii si sa ofere transparenta publica pe aceasta tema? Ce incearca ei sa ascunda?
Analistii estimau ca existau zero sanse ca senatorii si reprezentantii sa reactioneze pozitiv la crearea AOIMSG. Ei au remarcet ca grupul propus de militari, pe lânga lipsa de transparenta, nu facea referire la o seama de componente cheie (pe care ASRO le continea). Astfel, nu se facea nicio referire la faptul ca UAP este transmediu – deci noul grup s-ar concentra doar pe fenomenele aeriene, ignorând orice activitate oceanica si poate spatiala. Propunerea Pentagonului nu vorbea de dezvoltarea si implementarea unui plan de colectare si analiza a cazurilor, nu era interesata de incidentele care au loc in afara spatiului aerian cu utilizare speciala, nu facea nicio referire la furnizarea de informari neclasificate Congresului si marelui public, nu intentiona sa efectueze studii privind impactul fiziologic al UAP, care ar putea afecta personalul militar, nu facea vreo referire la studii stiintifice sau punti construite cu comunitatea stiintifica, nu intentiona consultarea natiunilor straine pe aceasta tema, nu avea in vedere problemele tehnice, cum ar fi propulsia fara combustie, nu facea nicio referire la acele agentii care ar refuza eliberarea datelor proprii UAP, nu mentiona amenintarea pentru activele nucleare, care ar putea prezenta un risc de securitate nationala.
Analistii apreciau, in concluzie, ca Departamentul Apararii duce o batalie pierduta. Diriguitorii ar trebui sa se impace cu noua situatie si sa inceapa sa planifice pentru o lume post-dezvaluire. Unii politicieni si-au pierdut deja increderea. Vorbind pentru Liberation Times despre AOIMSG, reprezentantul Tim Burchett a declarat: „Nu am incredere in aceasta noua birocratie de la Pentagon”.
Christopher Mellon, fostul subsecretar adjunct al apararii, pentru informatii, a declarat pentru POLITICO: „Cum este posibil ca spatiul aerian militar restrictionat sa fie incalcat cu regularitate de luni si ani si nimeni sa nu fie informat in Departamentul Apararii sau in Congres; exista o defectiune completa a sistemului”. Tot el comenta pe 10 noiembrie 2021 ca desi grupul operativ UAP (UAP Task Force) a fost un inceput bun, in mod clar el nu este in stare sa intreprinda un efort serios pentru a evalua problema UAP si sa determine daca ea implica o tehnologie revolutionara sau daca reprezinta o amenintare grava. Grupul de lucru a facut tot ce se putea astepta de la el, având in vedere limitarile sale de resurse si autoritatea sa neglijabila, pe care serviciile si agentiile o pot ignora fara consecinte. De exemplu – spunea Mellon – „am vorbit recent cu un oficial al Departamentului Apararii care era la curent cu unele incidente noi ale UAP. Când am intrebat daca grupul operativ a fost notificat, el a râs si a spus: «Ma indoiesc». De fapt, el a indicat ca crede (la fel ca si altii) ca probabil exista destul de multe informatii UAP pe care grupul operativ nu le primeste”, deoarece „i se interzice accesul din cauza clasificarii” si „nu este probabil sa ajunga nici la Congres”. Amendamentul Gillibrand ajuta la abordarea acestei probleme.
Pe 24 noiembrie, Mellon i-a adresat o scrisoare deschisa reprezentantului Ruben Gallego, in care apreciaza ca „este o oportunitate formidabila pentru dvs. de a conduce, de a incorpora ceea ce este mai bun din amendamentul Gillibrand si de a aduna Senatul in spatele vostru cu o legislatie care poate asigura un progres real si, posibil, o descoperire enorma in lunile si anii urmatori”.
Christopher Mellon a condus, in timpul administratiilor Clinton si George W. Bush, organizatia care a precedat Biroul USD (I&S), in cadrul caruia se propune acum sa activeze grupul AOIMSG. El a subliniat, in cunostinta de cauza, ca fostul sau birou este doar o organizatie de supraveghere si nu o organizatie operationala; e „fara finantare, autoritate de linie, contractare, comanda sau capacitati tehnice” relevante pentru a executa genul de investigatii serioase OZN pe care le cere legislatia bipartizana a lui Gillibrand.
Rezerve profunde fata de atribuirea catre Oficiul Subsecretarului Apararii pentru Informatii si Securitate sOUSD(I&S)t a efortului de investigare a fenomenului OZN a exprimat si Luis Elizondo, care a fost, pâna in 2017, seful proiectului OZN al Pentagonului, tocmai in aceasta structura. Intr-un interviu pentru Marik von Rennenkampff in publicatia The Hill, Elizondo sublinia ca OZN-urile „nu sunt doar o problema de informatii. Daca vrem inca 70 de ani de secret pe aceasta tema, atunci OUSD(I&S) este locul perfect. Au avut patru ani pâna acum si au dovedit putine eforturi pentru a servi interesul public… Acesta este acelasi birou care a incurcat atât de rau (problema OZN) si le-a spus oamenilor: «Nu-i nimic de vazut aici»… Când am vorbit cu anumite persoane din Congres, toate mi-au spus acelasi lucru: ca sprijinul sOUSD(I&S)t a fost dezamagitor.”
Subiect tabu
Desi observa ca in OUSD(I&S) exista functionari publici „competenti” si „patrioti”, Elizondo considera ca anumiti lideri superiori din birou functioneaza intr-o maniera care „nu este in concordanta cu agenda pe care o are Congresul pentru poporul american.” Acesti oficiali de cariera „nu doresc ca (problema OZN) sa fie publica. Pentru ca atunci vor trebui sa deruleze banda si sa recunoasca fata de multi oameni ca nu au spus adevarul pe aceasta tema.” „In unele cazuri, exista persoane care … vor ca intregul subiect sa fie inlaturat de aici.”
Dintr-o perspectiva strategica, Elizondo considera ca personalul senior OUSD (I&S) „doreste sa se concentreze pe amenintarile pe care le poate defini, nu pe amenintari care sunt nedefinite”, precizând ca „noi, cei de la Departamentul Apararii suntem foarte buni in abordarea amenintarilor definite, fie ca este vorba de arme de distrugere in masa, fie de terorism sau de operatiuni de stabilizare. Dar când ajungi la ceva care este prost definit – (unde) nu stim ce este, nu stim de unde este, nu stim care sunt capabilitatile sale, nu stim ce intentii are (si) nu stim cine se afla la volan – acesta este un subiect foarte greu de abordat din perspectiva securitatii nationale.” Dar „numai pentru ca nu stim originea (OZN-urilor), nu inseamna ca ar trebui sa continuam sa ne ingropam capetele in nisip.”
El a adaugat: „Exista documente care, daca ar fi facute publice, ar ilustra sentimentul de urgenta si necesitatea unui birou neutru, impartial (si) obiectiv” pentru a investiga fenomenul OZN. „Daca dorim o schimbare semnificativa si transparenta, atunci ar trebui sa pastram spiritul amendamentului Gillibrand.”
DAN D. FARCAS
Comentarii