Despre fiziologia visului

          Ultimele gânduri ale regretatului nostru coleg, Ion Tugui, destinate publicului cititor, patrund intr-un chip tulburator chiar in teritoriul incifrat al visului. Ne onoreaza sa publicam in saptamânalul „Magazin” – numarul de fata si cel viitor – cea de pe urma respiratie spirituala a scriitorului vizionar, care astazi ne contempla dintr-un altfel de vis.

          Ultimele gânduri ale regretatului nostru coleg, Ion Tugui, destinate publicului cititor, patrund intr-un chip tulburator chiar in teritoriul incifrat al visului. Ne onoreaza sa publicam in saptamânalul „Magazin” – numarul de fata si cel viitor – cea de pe urma respiratie spirituala a scriitorului vizionar, care astazi ne contempla dintr-un altfel de vis…
          
          Visul ocupa un loc fruntas în toate doctrinele spirituale si în evolutia culturii mitologice si religioase. Oniromancia va cunoaste în traditia iudaica o argumentare superioara ce se va transmite apoi crestinismului. În Vechiul Testament apar patruzeci si noua de vise cu rol esential, iar în Noul Testament noua vise, de asemenea cu functii de prima importanta. În vechime, visul avea o functie politica si terapeutica foarte respectata, la egipteni si la greci fiind un fel de „domeniu al cunoasterii” de care se tinea seama cu toata seriozitatea. De pilda, vestitul Asklepios fixa diagnosticele la bolnavi dupa ce îi punea sa-si povesteasca visele recente sau pe cele ce le reveneau corect în memorie. Studiul efectuat cu maxima rigoare asupra viselor debuteaza la sfârsitul secolului al nouasprezecelea si va cunoaste acumulari stiintifice importante în prima parte a secolului douazeci. Parintele psihanalizei, Freud, nu-i decât capul de coloana al unui nomenclator prestigios care apartine „stiintei onirice”. Francezul Henri Piéron acuza în anul 1913 fenomenul oniric de influenta generata de lichidul cefalo-rahidian, care ar contine o substanta ce provoaca, pur si simplu, somnul. Experienta francezului va fi reluata de mai multe ori pâna prin 1965, dar în acest rastimp oamenii de stiinta, pe mai toate meridianele, au continuat sa se ocupe de vis, largind sfera cunoasterii si experientele în domeniu. La Universitatea din Tokio se emite ipoteza unei substante misterioase care ar provoca somnul, dar s-a descoperit ca somnul real nu are nimic comun cu somnul hipnotic sau cu cel indus de anumite narcotice…
          Reintra în interes teoria lui Pavlov despre „inhibitia interna” si cea a lui Kleitman, despre travaliul muscular, dar cu acestea visul continua sa fie un mister, ca si inducerea propriu-zisa a somnului. Importanta visului la om nu poate fi neglijata, de vreme ce un om care a trait saizeci de ani, cinci i-a „trait” dormind!
          Si iata ca în anul 1924, o data cu aparitia electroencefalografului, se fac progrese în descifrarea visului, pentru prima oara putându-se realiza o seama de caracteristici grafice ale somnului. S-a stabilit astfel ca în timpul somnului au loc o seama de modificari ce se regasesc implicit si în fenomenul oniric. Aceste modificari se refera la scaderea temperaturii corpului si a tensiunii arteriale, la accelerarea ritmului respiratiei, prelungindu-se timpul de inspiratie si, fapt esential, tot acum are loc miscarea globilor oculari – descoperire cunoscuta ulterior prin initialele REM. Aspectul fundamental a putut fi descris în cele din urma, identificându-se stadiile si ciclurile somnului profund ca si ale somnului usor:
          Starea de trezie, în care creierul emite unde beta cu un ritm de 30 pulsatii pe secunda;
          Starea de veghe pasiva, o amorteala progresiva, placuta, când creierul emite unde alfa cu un ritm de 8 – 12 pulsatii pe secunda;
          Starea de adormire, când apar undele teta cu un ritm de 4-6 pulsatii pe secunda (mâini si picioare grele, senzatii auditive si vizuale) cu durata de 5 pâna la 20 de minute;
          Somn usor, când creierul emite unde sigma de mare amplitudine cu un ritm de 12-15 pulsatii pe secunda, în alternanta cu un ritm mai lent sau ultralent, cu durata între 10-40 de minute;
          Apare somnul profund, emisia de pulsatii este foarte lenta, de 2-4 pe secunda, acesta fiind ritmul delta, când se pierde cunostinta, scade temperatura corpului, scade tensiunea, pulsul si respiratia sunt rarite. Acest stadiu dureaza între 10 si 30 de minute;w Somnul foarte profund, undele au ritm constant, este somnul copilariei, el dispare la 30 de ani. Acest stadiu dureaza între 10-20 de minute, sistemul muscular este calm, se înmultesc acum celulele de crestere si cele de cicatrizare;
          Somnul este profund (numit si paradoxal), creierul nu mai transmite semnale motorii, pupila se contracta si apare miscarea rapida oculara (REM); acum apare excitatia sexuala, undele rapide, asemanatoare undelor beta emise de starea de veghe. Trezit în acest stadiu, omul îsi poate relata visul retinut corect; Se încheie suita stadiilor somnului, care coincide cu emisia de unde alfa. Urmeaza trezirea lenta…