Gondwana istoria regasita a unui supercontinent

          Rare performante sunt mai spectaculoase decât recrearea trecutului cel mai îndepartat al Pamântului. Pe de o parte, pentru ca este o adevarata provocare sa reusesti „sa citesti” în straturi din ce în ce mai adânci, aduse la suprafata cu migala si cu mare dificultate, si cum era aerul, si care erau animalele si plantele de acum sute de mii sau chiar milioane de ani.

          Rare performante sunt mai spectaculoase decât recrearea trecutului cel mai îndepartat al Pamântului. Pe de o parte, pentru ca este o adevarata provocare sa reusesti „sa citesti” în straturi din ce în ce mai adânci, aduse la suprafata cu migala si cu mare dificultate, si cum era aerul, si care erau animalele si plantele de acum sute de mii sau chiar milioane de ani. Pe de alta parte, descifrarea pasilor evolutiei Terrei este fundamentala pentru a întelege vremurile pe care le traim astazi si pentru a încerca sa… proiectam în viitor starea planetei. Este, daca vreti, un capitol dintr-o carte înca si mai ambitioasa, pe care o scriu astronomii, cosmologii si fizicienii, cartea nasterii si a evolutiei Universului. Doar ca Terra ne este mult mai aproape. Soarta ei a fost si este soarta noastra, mai mult si… mai repede decât suntem legati de ceea ce se va întâmpla într-un Univers în care, pentru a ajunge la noi din „lumea” cea mai apropiata, lumina are nevoie de patru ani. Ca sa nu mai spunem ca nu se poate, astazi, când vorbim de globalizare si de „unirea” tuturor tarilor, ca a fost o vreme când, ca în povesti, putem spune…
          
          A fost odata… un singur continent?
          Daca întrebam astazi pe cineva daca a auzit de Gondwana, „riscam” mai întâi o ridicare din umeri, apoi, din politete, daca exista, o clipa de atentie si, poate, în final o implicare interesata în descifrarea unei pagini fascinante din istoria planetei noastre. Pentru ca, da, acum aproximativ 415 milioane de ani, la sfârsitul Silurianului târziu, continentele de astazi erau toate „masate” într-unul singur: Pangaea. Dupa un timp, vreo 75 de milioane de ani, acesta s-a împartit în doua supercontinente, în emisferele de nord si sud: Laurasia, care cuprindea ceea ce acum numim Europa, Asia si America de Nord, si Gondwana. Apa a patruns între ele si le-a separat, o data cu plantele si animalele care s-au vazut izolate fiecare în lumea sa si obligate sa înnoade un nou fir al evolutiei lor… Apoi, si Gondwana a avut aceeasi soarta: s-a deschis groapa Atlanticului, iar America de Sud si Africa s-au dus sa-si ocupe locul de astazi, lasând în urma, înca temperata si fara platosa sa de gheata, Antarctica. India, care s-a „azvârlit” spre Asia, îsi continua si astazi cursul, cu 6 cm pe an, spre nord, „presând” continentul si facând ca muntii Himalaya sa se ridice din ce în ce mai sus, în fiecare an…
          Iata de fapt cum arata, în câteva rânduri doar,Povestea Gondwanei
          …Sistemul nostru Solar s-a format acum 5 miliarde de ani dintr-o nebuloasa de hidrogen gazos. A urmat o perioada extrem de tumultoasa, care a dus la formarea Pamântului asa cum îl stim astazi, ca o „entitate” vie si în continua evolutie… Viata a aparut cu 600 de milioane de ani în urma, în perioada a ceea ce s-a numit „explozia cambriana”, când numarul speciilor vegetale si animale era mult mai mare decât astazi! Aici se afla punctul de pornire al vietii Terrei. Chiar daca aceasta s-a desfasurat cu foarte multe piedici… „Rupta” din „mama” sa, Pangaea, în Triasic, Gondwana nu avea sa reziste mai mult de o epoca geologica. La finalul Jurasicului, cam pe vremea când situam noi disparitia dinozaurilor, a început si ea sa fie zguduita de miscari puternice – preludiul sfârsitului.
          Înainte? Cronici stravechi…
          Multa lume s-a întrebat: cum putem afirma ca la un moment dat a existat un singur continent, când… „n-a fost nimeni acolo sa vada”? Raspunsul este destul de simplu: „cronica” este scrisa în minereurile din rocile continentelor care, prin miscarea pe care o au în anumite conditii spre polul magnetic, ofera geologilor informatii despre deriva continentelor.
          Acestea sunt… un fel de haine subtiri, „aruncate” peste mantaua fierbinte a Terrei. Dupa un timp, deasupra zonelor celor mai fierbinti, crusta devine atât de subtire, încât pâna la urma (dupa câteva zeci de milioane de ani, totusi!) continentul se rupe în doua. Aceasta miscare, „drift-ul” continentelor, se va opri doar atunci când interiorul Terrei se va raci, ceea ce nu se va întâmpla pentru înca alte câteva miliarde de ani (dar s-a întâmplat deja pe Marte!). Terra este într-adevar o „fiinta” foarte dinamica – s-ar putea ca la un moment dat continentele existente sa se rupa si sa formeze alte continente, dupa cum alte „bucati” de Pamânt vor migra unele spre altele, cu acelasi rezultat, în fond! Poate chiar sa se formeze din nou un singur continent, dar nici nu va mai fi, nici nu va mai arata exact ca Pangaea…
          Cheile trecutului
          Ca si prezentul, trecutul Terrei a fost marcat de lupta pentru supravie-tuire. De-a lungul unei vieti de om, de exemplu, nu se pot observa schimbarile care se produc; de-a lungul câtorva zeci si sute de milioane de ani, se observa. Aici se gasesc de altfel cheile trecutului.
          Un spectaculos studiu recent al unei echipe a Universitatii din California, ale carui rezultate au fost publicate în revista americana Science la sfârsitul anului trecut, a reusit sa dea înapoi limbile ceasului molecular al evolutiei mamiferelor si sa „fixeze” o importanta „rupere”, acum aproximativ 103 milioane de ani. Adica, în perioada în care Gondwana începea sa se separe, începeau sa se „individualizeze” si diferitele tipuri de mamifere.
          Problema este ca, daca stim „cam cum arata” cheile pe care le cautam, nu totdeauna stim si unde sa le cautam! Exista însa parerea ca multe din secretele trecutului se afla în Africa. De aceea se pun mari sperante în sapaturile care se pare ca vor începe în curând în lacurile Malawi si Tanganika, primul cu o adâncime de 750 m, al doilea – dublu! Primul are peste 7 milioane de ani si se pare ca a secat în Pleistocen; în acel moment, lacul Tanganika înca mai avea apa… Forarile de la lacul Malawi, care vor folosi o tehnica absolut noua si se spera (dupa cum au anuntat surse ale Universitatii Arizona si BBC) sa înceapa la începutul anului viitor, vor aduce pentru prima oara la lumina sedimente pe care se va putea „citi” istoria tuturor „valurilor” climatice care au hotarât evolutia Terrei si a vietii pe ea, inclusiv a omului.
          Jurassic Park
          Într-un fel, Gondwana a fost Jurassic Park-ul imaginat de Steven Spielberg în filmul sau. Fosile de dinozauri au fost gasite peste tot, pe unde acum 65 de milioane de ani se întindea supercontinentul sudic, din Australia pâna în Africa de Sud si Antarctica. Dar, ca si ei, nici animalele, nici plantele din Gondwana nu mai exista astazi nicaieri pe Terra: mediul înconjurator s-a schimbat si totul s-a adaptat la aceste schimbari. Sau a disparut…
          Altfel de ramasite însa înca mai exista. Un exemplu este Noua Zeelanda, formata din stâncile care erau raspândite peste tot în Gondwana. Si crestele submarine din largul coastelor sale au aceeasi origine. De fapt, ele au format odinioara un fel de continent-fiica al Gondwanei, care s-a desprins din ea, dar s-a scufundat imediat. Biogeograful Charles Fleming l-a numit „Tasmantis”. Iar insula de sud a aceleiasi Noua Zeelanda expune, pe o platforma spalata de maree din Curio Bay, o padure de piatra. Unde se poate citi o parte din povestea tulburilor evenimente care au însotit marirea si decaderea unui supercontinent.
          Înapoi… în viitor
          Cine va stapâni Pamântul peste un milion de ani? Imposibil de spus – oricum, totul depinde de modul în care omul va transforma mediul si va reusi sa tina sub control aceste transformari. Plecat din cele doua zone care au format centrul supercontinentelor din nord si sud, Asia si Africa, omul a „trecut” în America, Australia si Insulele Pacificului, fie pe sanii, peste gheturile strâmtorii Behring, fie pe plute, pe apele actualului Pacific. Aducând cu ei amintirea unui trecut glorios si a unor lupte cumplite cu realitatile Naturii.
          Se va reface vreodata Pangaea? Poate, dar nimic nu va mai fi, probabil, nici macar asemanator cu ceea ce a fost acum mai bine de o jumatate de miliard de ani. Pâna astazi au disparut peste 90% din totalul speciilor care au existat vreodata pe Terra! Dar fiecarei extinctii în masa i-a urmat imediat o perioada de adaptare la noile conditii. Astazi însa, viteza cu care omul schimba mediul înconjurator este atât de mare, încât speciile animale nu mai au când sa se adapteze.
          Existenta omului pe Terra, într-o forma asemanatoare cu cea pe care i-o cunoastem astazi, reprezinta mai putin de o miime din timpul scurs de la formarea Sistemului Solar. Si mai putin de echivalentul unei secunde dintr-o zi care ar cuprinde, redusa la scara sa, toata istoria de 15 miliarde de ani a Universului. Si totusi, si-a dovedit puterea sa asupra întregului Univers. Din pacate, rareori într-un mod acceptabil. Se pare, desi nici aici nu exista unanimitate, ca „am plecat”, sub forma unor creaturi care semanau cu o maimuta, de undeva din zona crevasei africane careia toata lumea îi spune „The African Rift Valley”. La capatul de sud al acestei zone se gaseste Lacul Malawi…