Asa cum au procedat si alte guverne – din pacate nici pe departe toate – incepand din mai 2008 si Ministerul Apararii al Regatului Unit a desecretizat un mare numar de dosare cu observatii OZN, continand in total circa 10.000 de pagini. Ultima transa, pusa la dispozitia marelui public, in august 2009, continea 14 dosare cu peste 4.000 de pagini, acoperind perioada 1981-1996. Se gasesc aici rapoarte privind circa 800 de observatii OZN, corespondenta, interpelari in Parlament etc. Intr-un an si jumatate, doua milioane de persoane au descarcat aceste documente de pe site-ul arhivelor nationale.
Doua dosare sunt consacrate cazului din Padurea Rendlesham, indubitabil cel mai cunoscut incident OZN din Marea Britanie, numit uneori si „Roswell-ul britanic”. Langa aceasta padure, aflata in comitatul Suffolk, s-a aflat un timp baza militara RAF Woodbridge, cedata temporar aviatiei militare americane. In decembrie 1980, in apropierea bazei au fost vazute lumini misterioase. Patrulele plecate in investigatie au afirmat ca au vazut un OZN aterizat in padure, care a lasat urme pe sol si o radiatie crescuta, dupa cum s-a constatat in zilele urmatoare. Colonelul Charles Halt, comandantul adjunct al bazei a fost unul dintre martori.
El a intocmit un raport care, printr-un concurs de imprejurari, a devenit public la un timp dupa cele intamplate. Documentele recent desecretizate cuprind corespondenta purtata de Ministerul Apararii, intre 1983 si 1995, in legatura cu acest caz. Din dosar reiese ca oficialii ministerului au fost incapabili sa explice incidentul dar, intrucat radarele nu inregistrasera nimic, au decis ca acesta „nu avea nici o semnificatie pentru aparare”.
Pozitia finala a ministerului, semnata in 1995 de ministrul apararii Lordul David Trefgarne, era ca „…este extrem de improbabil ca o violare a spatiului aerian al Regatului Unit sa fi fost marcata de o asemenea desfasurare de lumini. Cred ca este la fel de improbabil ca o activitate de recunoastere sau de spionaj sa fi fost anuntata in acest mod. Credem ca faptul ca colonelul Halt a raportat aceste evenimente abia dupa aproape doua saptamani de la producerea lor, ca si maniera retinuta in care a tratat problema, ne dau o indicatie privind importanta, in termeni de aparare, pe care trebuie s-o atribuim incidentului”.
Lordul Hill-Norton, fostul sef al Statului Major al Apararii, nu fusese convins de aceasta pozitie a ministerului, afirmand ca incidentul din padurea Randlesham „se profila ca o potentiala coaja de banana” pentru aparare. Intr-o scrisoare catre Michael Heseltine, un alt ministru al apararii, el scria: „…daca raportul slt Halt… este corect, aceasta inseamna ca spatiul aerian si teritoriul britanic sunt vulnerabile intr-un grad ingrijorator la patrunderea nepermisa a unui inamic.Daca, pe de alta parte, raportul trebuie respins, avem o dovada – care mi se pare nu mai putin ingrijoratoare – ca numeroase persoane din US Air Force, aflate la o importanta baza militara de pe teritoriul britanic, sunt capabile de serioase erori de perceptie, ceea ce poate avea consecinte grave in termeni militari”.
Intr-o alta scrisoare privind acest incident, Michael Heseltine scria: „Va pot asigura ca nu exista nici o farama de adevar in afirmatia ca ar fi fost o musamalizare privitor la presupusele observatii OZN” inclusiv la Rendlesham. Trebuie precizat ca desecretizarea documentelor in cauza nu a decurs fara anumite eforturi. Dupa ani de incercari infructuoase, investigatorul David Clarke a obtinut, in februarie 2001, 190 de pagini privind cazul Rendlesham, cinci documente fiind totusi retinute. Dintre acestea doua au fost desecretizate apoi in septembrie acelasi an, dupa un apel la avocatul poporului celelalte trei au fost facute publice in noiembrie 2002.
Un alt domeniu important acoperit de fisierele desecretizate priveste observatiile OZN din Belgia, din perioada 1989-’90. De pilda, intr-o scrisoare trimisa in iunie 1990 Ministerului Apararii din Marea Britanie, generalul Wilfried de Brouwer, sef de operatii in statul major al aviatiei militare belgiene, dezvaluia ca in martie 1990 aviatia militara belgiana a trimis avioane F-16 pentru a intercepta straniile obiecte zburatoare triunghiulare, semnalate prin raportari, intre altele si de ofiteri de politie. Pilotii avioanelor au reusit sa prinda tinta pe radarele de bord, dar nu si obiectele. Nimeni nu a putut explica ce anume a produs acest fenomen. Fisierele desecretizate contin si multe alte informatii privind intalniri stranii, inclusiv – aparent – o tentativa esuata de rapire OZN. Unele dintre aceste incidente au putut primi ulterior o explicatie, altele insa nu.
DAN D. FARCAS
Comentarii