Greierul mecanic

    
     – ..
    
     – …Îti dai seama cam cum se simtise celalalt. A mai stat câteva minute si a plecat si el cerându-si scuze. În gaseste pe trepte, în fata usii. „Ce faci aici?” îl întreba. La început nu stia ce sa creada însa când l-a privit si-a dat seama ca era foarte linistit. Ei, si ce crezi ca îi raspunde?: „Astept”, zice „sa vina sa îmi spuna buna seara si totul sa intre iar în normal”.    
     – Stai o clipa, mi se pare ca suna telefonul.    
     Iese din camera lasând usa întredeschisa. Razbat frânturi de fraze:    
     – Când… si unde ai fost dupa… care, care… nu, am vorbit cu ea si… nu, celalalt, celalalt… ramas paf, ca nu-i spusese nimic, si…    
     Când se întoarce deschide geamul.    
     – E fum.    
     – Ce ar fi sa mergem la un film.    
     – Nu pot, trebuie sa ma duc la petrecere. Daca vrei, poti veni si tu.    
     – Multumesc, nu am chef.    
     Termina tigara. Se îmbraca.    
     – Si chiar nu poti ramâne în seara asta? Am sta împreuna, am merge la un film, eventual…    
     – Imposibil. De altfel am întârziat. Dar o sa ma astepte. Stie ca nu ajung niciodata la timp. Ti-am explicat…    
     – Încotro mergi?    
     – Avem drum comun. Întâlnirea e lânga casa ta. Te conduc. Bineînteles, daca mergi acasa.    
     – Da, acasa. Ma duc sa ma culc. – Hai si tu cu mine. Nu vrei sa vii?…    
     – Nu, nu am chef.    
     – Cum vrei.    
     La întâlnire a ajuns târziu de tot. Nu mai era nimeni.    
     Daduse o ploaie scurta si pavajul lucea negru, reflectând lumina felinarelor. Aerul era rece si placut.    
     Mai asteptase o vreme si plecase. Îsi auzea pasii, rasuflarea, bataile inimii. Vântul i se juca în suvitele de par de pe crestet.    
     Un ceas electric indica pe fiecare din cadranele luminate câte o ora diferita. Confruntata cu ceasul de mâna. Pleaca mai departe.    
     Tresare: când trece pe lânga umbra unei case, un batrân cu un câine imens legat cu o sfoara de gât, om si câine aproape la fel de înalti. Câinele întinde botul mare catre el, lungind gâtul. Piticul, îmbracat într-un palton maron din care ies niste pantaloni de salopeta foarte largi, marmura „Haide, lasa” si câinele întoarce capul.    
     Trece un camion împroscând mocirla pâna pe trotuar.    
     Poarta casei scârtâie. În rondul cu flori din curte târâie un greier mecanic si se opreste sa îl asculte.