Inexplicabilul de lânga noi      „Nu suntem singuri In Univers!”…

    Fiecare moment legat de impactul vizual al oamenilor cu nave sau fiinte neidentificate, cu aparitii care apartin deja unui domeniu de observatie si cercetare, numit ufologie, pare absolut nou, insolit si senzational. Mereu ultima aparitie este considerata valabila si extraordinara si se uita momentele si evenimentele ozenistice anterioare.
    Fiecare moment legat de impactul vizual al oamenilor cu nave sau fiinte neidentificate, cu aparitii care apartin deja unui domeniu de observatie si cercetare, numit ufologie, pare absolut nou, insolit si senzational. Mereu ultima aparitie este considerata valabila si extraordinara si se uita momentele si evenimentele ozenistice anterioare.
         Se uita mai ales ca intensitatea aparitiilor s-a accelerat într-un mod spectaculos în ultima jumatate de secol. Evenimentele celui de-al doilea razboi mondial, pe de o parte, iar pe de alta parte revolutia tehnica si stiintifica se presupune ca ar fi trezit undeva în galaxia noastra niste fiinte inteligente apartinatoare unei civilizatii evident superioare celei terestre, si le-au adus aici, pe cerul nostru, ca sa cerceteze si sa observe cine si ce suntem, cum traim si cum murim, ce si cum realizam…
         În fine, mai adaug ca ipoteza singularitatii omului în Univers a cazut de mult. Fara îndoiala ca nu suntem singuri în nesfârsita lume de galaxii si sisteme solare. Dar înca nu stim unde se afla conlocuitorii nostri cosmici. Se pare ca ei stiu aproape totul despre noi, iar noi nu stim aproape nimic despre ei.
         O întâlnire cu extraterestrii retinuta cu peste patru decenii în urma si relatata credibil cu onestitate si corectitudine ne va arata cel putin un moment pe care îl consider nu doar atestabil, ci impresionant.
     
         I-a vazut de aproape
     
         Cum se întâmpla de obicei, în situatii deosebite, care se abat de la realitatea noastra, persoana care comunica un eveniment ozenistic se simte datoare sa mentioneze, precum M. D. din Bucuresti: „Vreau sa va asigur ca va scrie un om sanatos la cap, lucid, care nu-si aduce aminte sa fi avut vreodata halucinatii…”
         Prin anii cincizeci M. era elev. Se întorcea de la mama sa careia îi dusese mâncare pe un ogor aflat la un kilometru de casa. Iata ce i s-a întâmplat atunci:
         „La înapoiere am luat-o pe o poteca pe malul stâng al Oltetului, pentru a iesi în drum. Mergând, la un moment dat aud pe malul celalalt niste zgomote, asemanatoare unor senile sau ca niste clampanituri ciudate. M-am oprit în dreptul unui luminis dintre arini. Pe malul celalalt, pe o portiune de nisip, se deplasa un vehicul de dimensiunea a doua masinute cu pedale, pentru copii. M-a mirat ca nu aveau roti, cred ca era un modular si mergea lin ca un miriapod. Am vazut, cu acuitatea ochilor de copil, în vehicul un individ care statea în picioare. Pe lânga vehicul un alt hominid se deplasa mergând pe picioare si aplecându-se din când în când ca sa culeaga ceva de jos. Nu puteam întelege cum pot sa existe „oameni atât de mici”, ca niste jucarii. Ma uitam atent la ei, îi urmaream clipa de clipa, stiu ca nu aveau mai mult de 80-90 centimetri înaltime. Mi-a venit sa râd, copil fiind, ca aveau o culoare neobisnuita la orice fiinta pamânteasca – erau pur si simplu de culoare kaki lucios, sticlos. Forma îmbracamintii am realizat-o mai târziu, prima oara când am vazut pe micul ecran un film cu scafandri. Asa erau ei îmbracati. Îmi amintesc ca aveau capul exagerat de mare fata de corp, mi s-a parut ca era mai mare decât la oameni, si eram atât de curios si de amuzat sa ma uit la ei ca aproape uitasem ca trebuie sa ajung acasa. Ma uitam atent la ochii lor; aveau ochi mari, negri si luciosi. Am ramas pironit si uimit în locul acela gândind cu mintea de copil ca uite ce jucarii a fabricat cineva si se joaca cu ele pe malul Oltetului!! Ciudat este ca atunci nu m-a frapat prea tare figura lor care semana cu a oamenilor, dar erau diferiti în multe privinte. M-a uimit acel vehicul într-adevar de nedescris! Era ceva ireal, extraordinar. Stateam pitit printre arini, cuminte, si nu m-au observat. Botul vehiculului era tot verde-kaki, rotunjit, dar nu emana nici lumina si nu am vazut atunci ceva deosebit care sa-mi fi atras atentia. Imaginea a persistat zeci de ani. Abia mai târziu, când am început sa aflu despre OZN-uri, am înteles ca eu vazusem cu adevarat fiinte nepamântene, le privisem de-aproape…”
     
         Aparitii care se repeta
     
         Persoana care a retinut cele de mai sus, a avut parte de-a lungul anilor de mai multe evenimente ufologice. Trebuie mentionat ca repetarea, la aceeasi persoana, a momentelor de vizualizare nu este întâmplatoare. S-a mai facut afirmatia ca extraterestrii „prefera” oamenii cu capacitati extrasenzoriale, carora li se „arata” în mod special si de neînteles de catre observatori. Iata relatarea lui M. D.
         „În doua nopti la rând, în una din situatiile traite de mine am vazut aparând dupa dealuri doua coloane luminoase paralele, apropiate una de alta. Aveau o mare intensitate luminoasa si variabila, se înaltau la 60-70 grade, si astfel au stat aproape doua ore. Multa lume a vazut fenomenul. Tot atunci, în una din noptile de vara, mama a venit la mine, din bucatarie, si era foarte speriata. Mi-a spus abia tinându-si rasuflarea ca a vazut cum a trecut pe deasupra casei noastre, foarte jos, ceva care semana cu o batista alba si luminoasa si care scotea un fâsâit straniu, ce-i produsese o durere de cap cumplita”! Sumarul cu aparitii atestate este destul de întins, ma refer la cel comunicat de M. D. Dupa atâtea experiente validate, care s-au repetat înca din copilarie, ipoteza lansata de corespondentul meu poate fi luata în consideratie, deocamdata, sau, pâna când lucrurile vor fi confirmate stiintific:
         „Eu am credinta certa ca nu suntem singuri în universul infinit. Fascinant pentru mine, care am trait si vazut aceste fenomene, este sa reusesc cândva sa înteleg cum au reusit acele fiinte, care ne viziteaza periodic, sa realizeze niste tehnologii extraordinare. Sunt sigur ca acele fiinte pe care le-am vazut de-aproape n-au pornit de la descoperirea rotii si a alfabetului, ci din cu totul alte moduri de întelegere a ideii de stiinta si de tehnologie. Eu sunt unul din aceia care i-a vazut. Nici acum nu stiu daca ar trebui sa ne entuziasmam de ei, sau sa ne înfricosam. Ei sunt tot timpul printre noi, ei sunt pe planeta noastra. În ce scop, ce vor, ce culeg de la noi, de ce nu ne iau în seama? Suntem, oare, fata de ei, atât de involuati încât nu meritam sa fim luati în seama altfel decât prin atestarea prezentei lor pe planeta noastra?”
         Cam aceleasi întrebari mi le pun eu însumi…