Intre sacru si mitologic

           Brahmanismul este religia care a avut sansa de a obosi pentru a se regenera. Situatie de exceptie în istoria doctrinelor si dogmelor religioase de la începuturile civilizatiilor furnizoare de spiritualitate.

           Brahmanismul este religia care a avut sansa de a obosi pentru a se regenera. Situatie de exceptie în istoria doctrinelor si dogmelor religioase de la începuturile civilizatiilor furnizoare de spiritualitate. Se stie ca functia principala a preotilor brahmani era aceea de a îndeplini sacrificiile zeitatii numite Brahma. Sacerdotii brahmani devin în timp o casta, iar aceasta particularizare îi separa de lume si le confera o autoritate speciala, ei fiind scosi, expulzati chiar din gura zeului suprem…
           Ne aflam evident în plina mitologie cu substrat profund religios, iar functiile morale si dogmatice ale acestei organizari spirituale se închisteaza într-un exercitiu abstract care va intra în desuetudine pe masura ce evolutia cunoasterii va începe sa sfideze zeii. Brahmanii deveneau la capatul vietii lor niste cersetori religiosi si asteptau cu încredere sa atinga fericirea prin moarte si sa fie apoi absorbiti din nou de Brahma din care de altfel venisera, conform unui circuit bine pus la punct…
           Circuitul va fi întrerupt la un moment dat, marele reformator al triumfalei iesiri din mitologie fiind Buddha. Daca Brahma era intangibil si fix ca o stea nemuritoare, Buddha încalca principiile mitologice si apare în lume ca putere sacra umanizata. El este om, înzestrat cu o inteligenta superioara, dusman declarat al transmigratiei sufletului si al renasterii lui, atâta vreme cât va fi legat de materie. Trecerea de la mitologia religioasa la sacralitatea construita pe pamânt a capatat o mare credibilitate, mai întâi în India Centrala si s-a raspândit apoi într-un ritm accelerat, instaurând buddhismul.
           Un sfânt terestru nu poate exista fara o biografie lumeasca. Buddha era printul unui trib pe care îl va parasi la vârsta de 29 de ani. Scopul abandonarii familiei era bine definit, fiind mânat de o responsabilitate universala, planetara. Mijlocul de a-si împlini sentimentul misiunii, revelatia, este specific omului care refuza mitologia si aspira la sacralitate. Buddha se retrage asadar în pustiu cu intentia, de altfel onorata, de a medita la soarta lumii. Dupa sase ani de meditatie profunda, luându-si numele de Buddha, înteleptul singuratic revine în lume ca sa schimbe lumea. În numele sau stau cuprinse toate însusirile sale – înteleptul, luminatul, cel care întelege si pricepe totul! Dar revigorat astfel, Buddha refuza orice origine a sa la vreo putere divina, ramânând pur si simplu om, însa unul deosebit, exceptional, capabil prin sine sa porneasca o propaganda stralucita împotriva zeitatilor de tot felul… Desprinzând omul de zeitati, Buddha îi promite fericirea eterna prin Nirvana, cucerirea tarâmului sublim fiind posibila numai printr-o profunda cunoastere asimilata prin studiu si meditatie intensa, creatoare. Novicele trebuia sa renunte la lume si sa faca abstractie de persoana sa, daruindu-se unor valori morale si spirituale noi, cum sunt mila, iubirea, sacrificiul pentru aproapele; suprema fericire va putea fi obtinuta prin mângâierea de catre ceilalti, prin dragostea celorlalti. Aceasta reasezare a unor temeiuri spirituale se va extrapola, devenind supraveghetoare a bunului mers al întregului Univers. Transplantul de sacralitate are o cale inversata, de la om spre ceruri prin Nirvana…
           Misiunea sacra a lui Buddha va functiona neabatuta vreme de 45 de ani în India Centrala, anii teferi ai vizionarului întemeietor de religie. Sacerdotii brahmanismului dispar din lipsa obiectului de activitate, dati la o parte de principiile buddhiste, care erau o noutate îmbucuratoare; discipolii lui Buddha trebuiau sa faca dovada palpabila a unor însusiri, cum sânt: cinstea, umilinta, iubirea frateasca între discipoli si toti oamenii, facerea de bine tuturor oamenilor întâlniti. Chiar daca unele dogme ale buddhismului au fost împrumutate din brahmanism, valoarea noii religii se va impune. Lumea se formeaza, se dezvolta, intra în declin si dispare pentru a aparea din nou!