Invazie de OZN-uri triunghiulare

           În seara de 29 noiembrie 1989 pe cerul Belgiei, în zona localitatii Eupen, a fost vazut un obiect triunghiular, sau rombic sau ca o „aripa zburatoare”, cu anvergura de 15 metri, 30 metri, sau mai mare. Obiectul zbura la joasa înaltime, stationa într-un punct, se întorcea în loc, se înclina, dupa care se departa cu o viteza fantastica, toate acestea fara nici un zgomot.

           În seara de 29 noiembrie 1989 pe cerul Belgiei, în zona localitatii Eupen, a fost vazut un obiect triunghiular, sau rombic sau ca o „aripa zburatoare”, cu anvergura de 15 metri, 30 metri, sau mai mare. Obiectul zbura la joasa înaltime, stationa într-un punct, se întorcea în loc, se înclina, dupa care se departa cu o viteza fantastica, toate acestea fara nici un zgomot. În zilele urmatoare oficialitatile au primit cel putin o suta douazeci de rapoarte de la martorii înfricosati, între care multi militari, jandarmi, politisti. Rapoartele mai spuneau ca obiectul era împodobit cu lumini multicolore si avea un soi de hublouri. Partea de jos era plata iar în centru avea o lumina rosie, ca un girofar. Când trecea deasupra unui automobil, acestuia îi cadea, pe moment, toata instalatia electrica: i se stingeau farurile, se oprea motorul, aparatul de radio etc., toate revenind apoi la normal.
           Obiectele au reaparut dupa doua zile, apoi la 2 si 11 decembrie, semnalându-se, cu intermitente, pâna în primavara anului 1990. Ele au fost vazute, de repetate ori, pe radarele militare. Unii martori au vazut obiectul asezat pe sol si decolând apoi. Între martori s-au numarat, între altii, un specialist în meteorologie al fortelor aeriene, un profesor universitar, un locotenent colonel al armatei. S-au facut mai multe fotografii si înregistrari video. Fotografiile, analizate cu metode sofisticate, au fost gasite autentice. S-a spus ca erau avioane F-117A (Stealth), de forma triunghiulara, sau variante ale acestuia. Din pacate, diferentele sunt însemnate: F-117 este zgomotos, nu poate zbura cu o viteza mai mica de 300 de kilometri pe ora, existând si diferente în privinta luminilor, a hublourilor etc. Ambasada americana, iritata de acuzatia ca Air Force efectueaza zboruri neanuntate, peste zone populate dintr-o tara straina, încalcând conventiile în vigoare, a dat o dezmintire oficiala. Dar iritate au fost si fortele aeriene belgiene, care se simteau umilite, fiind incapabile nu numai sa alunge dar chiar sa identifice misteriosii intrusi. În sfârsit, era lezat si bunul simt, deoarece nici un fabricant de armament nu si-ar testa o aeronava secreta de-a lungul autostrazilor iluminate a giorno, sau la rasul acoperisurilor, într-o tara straina, îngrozind mii de oameni si putând isca astfel inutile complicatii diplomatice. Daca era vorba de avioane americane, acestea puteau fi testate în liniste deasupra imenselor teritorii desertice din Nevada sau alte zone din centrul S.U.A.
           În noaptea de 30-31 martie 1990, mai multe puncte de observatie, vizuale sau radar, de pe aeroporturi militare, au semnalat din nou aparitia obiectelor. Dupa anumite surse, martorii au expediat 2600 de rapoarte, majoritatea la jandarmerii, privitor la observatiile din noaptea aceasta. Timp de o ora, începând cu ora 0.05, au existat noua tentative de interceptie, efectuate de avioane F-16. În trei cazuri obiectivul a fost fixat de radarul avionului, pret de câteva secunde, dupa care OZN-ul a reusit sa scape.
           Colonelul Wilfried De Brouwer, seful operativ al fortelor aeriene belgiene, avansat general în 1991, a convocat la 11 iulie 1990 o conferinta de presa, ca o concluzie finala la anchetele care au urmat valului de observatii. El a precizat ca, ori de câte ori era prins de radar, obiectul îsi schimba viteza, într-o secunda, de pilda, de la circa 200 kilometri pe ora la circa 1800, iar altitudinea de la circa 2000 de metri la circa 250. O astfel de acceleratie (minimum 40G) este imposibil de suportat de orice pilot uman. În plus, depasirea vitezei sunetului trebuia sa dea nastere la un imens „bang” cauzând spargerea geamurilor si alte stricaciuni la cladirile aflate în zona; or miscarile obiectului s-au desfasurat într-o liniste desavârsita. Manevrele au fost înregistrate simultan de radarele a doua avioane, aflate la o oarecare distanta intre ele, ca si de un al treilea radar, de la sol, ceea ce excludea posibilitatea unui semnal parazit. Oficial, De Brouwer a recunoscut ca nu exista explicatie pentru originea misteriosului obiect zburator, adaugând ca „manevrele OZN-urilor dovedeau o anumita logica”.
          (Va urma)