Studiul recent desecretizat, elaborat de serviciile de informatii militare din Regatul Unit are cunostinta de faptul ca si în fosta Uniune Sovietica, investigarea „fenomenelor aeriene neexplicate” (FAN), a fost desfasurata cu seriozitate. În 1989 a fost creat un „Comitet OZN” sub egida Societatii Unionale de Stiinta si Inginerie, la care în 1990 s-a alaturat un centru inter-industrial de cercetari ufologice (SOYUZUFOSENTR), care coordona raportarile. Acest centru avea statutul de Institut subordonat Academiei de Stiinte a URSS si a fost condus de Dr. Vladimir G. Ajaja, un eminent cercetator, care a lucrat anterior în domeniul submarinelor.
A fost organizata si o scoala, pentru a studia „ufologia ca o stiinta a obiectelor zburatoare neidentificate, a relatiei lor cu Universul si în particular cu biotehnosfera pamânteana. Cursul, care dura zece saptamâni, se ocupa de observarea, caracteristicile, ca si aspectele astronomice si psihofizice ale problematicii.” „Institutul a realizat aparatura dedicata urmaririi fenomenului, de pilda pentru fotografii în radiatii infrarosii sau ultraviolete.
Se pare ca s-au obtinut imagini inexplicabile, incluzând «sfere speciale, figuri de umanoizi» […]. Daca aceste imagini exista într-adevar, ele nu au fost publicate niciodata […] Anumite teorii, conform lui Ajaja, atribuie aceste imagini «manifestarii unor substante a caror natura e putin cunoscuta în prezent. Aceasta substanta poate fi capabila sa formeze materie organica si sa devina vizibila temporar ochiului uman».”
V.V. Alexandrov, inginer sef de proiect si I.N. Glazov, astronaut, erou al Uniunii Sovietice, ambii de la Centrul de pregatire a Cosmonautilor, au desfasurat cercetari în domeniul «zonelor anormale» si a «locurilor de aterizare». Se pare ca un laborator în acest sens activa la Ahtubinsk, pe cursul inferior al Volgai. În 1991 un grup de cercetatori rusi, au semnalat un câmp neobisnuit în locuri în care au aterizat OZN-uri. Autorii studiului britanic afirma ca „este posibil – corelat si cu alte date – ca cercetatorii rusi sa fi descoperit tipuri noi de câmpuri”.
În 1990, în cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel Popovici, pilot cosmonaut. Tot în 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului documente si fotografii de OZN-uri.
Conform colonelului în retragere Iurii Sokolov, citat în studiu, în spatiul ex-sovietic „au existat 40 de cazuri în care pilotii au întâlnit OZN-uri. La început li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Când pilotii s-au angajat în urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. Aceasta s-a întâmplat de trei ori, iar în doua dintre ele pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se îndeparteze. În mod hotarât, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol”. Sokolov a mai adaugat ca „militarii erau interesati de OZN-uri inclusiv datorita credintei ca daca vor descifra secretele OZN-urilor, vor putea câstiga competitia cu potentialii inamici, prin încorporarea acestor tehnologii”.
Si în Rusia, asa cum s-a spus, personalul navigant civil era foarte retinut sa atraga atentia pasagerilor asupra unor eventuale OZN-uri, din convingerea ca aceasta dauneaza afacerilor.
În 1980, N. Abacharayev, candidat în stiinte tehnice, a brevetat un aparat de zbor „în forma de OZN”, bazat pe supraconductibilitate. Alte rapoarte spun ca în URSS s-au elaborat si vehicule lenticulare propulsate de o plasma rotitoare, care creeaza un câmp magnetic. Descarcarile plasmei dadeau nastere unor lumini pulsatorii, care se accelerau când viteza vehiculului crestea.
În mai 1993 în China s-a înfiintat un „Institut stiintific pentru studiul OZN”. La institut coopereaza peste 300 de specialisti, din 24 regiuni. Obiectivul lor este sa determine daca OZN-urile reprezinta fenomene ceresti neobisnuite sau neconventionale. În Spania, Ministerul Apararii a luat fenomenul OZN în serios. Nu de mult au fost facute publice dosarele a 66 de observatii.
Studiul mentioneaza ca o preocupare în directia FAN exista si în SUA si în Canada, dar nu s-a realizat un schimb de informatii în acest sens cu serviciile de informatii militare din Regatul Unit.
Dan D. Farcas
Comentarii