In decembrie 2017, presa a dezvaluit – iar Pentagonul a recunoscut – ca in perioada 2008-2012, a derulat programul AATIP (Advanced Aerospace Threat Identification Program), de fapt un proiect secret, destinat studiului fenomenului OZN. Intre timp, s-au mai dezvaluit si o serie de alte detalii, care merita interesul celor care vor sa inteleaga relatiile cercurilor militare cu aceste fascinante aparitii.
S-a aflat, astfel ca acronimul original a fost AAWSAP (de la Advanced Aerospace Weapon System Applications Program), AATIP fiind doar o parte a ei. Dar la Pentagon a existat si o opozitie, unii fiind ingrijorati ca studiul ar putea deveni stanjenitor daca s-ar afla ca e vorba de OZN-uri. Altii s-au opus pe motive religioase (!). Astfel ca AAWSAP s-a incheiat dupa 2011. Luis Elizondo, care a participat la studiul de la Pentagon, a fost insarcinat sa continue lucrarea, dar cu un obiectiv redus, limitat la intalnirile militarilor cu aeronave neidentificate. Acest proiect, numit AATIP, a supravietuit, cu o activitate redusa, in care Elizondo s-a bazat pe o retea informala de colegi care sa investigheze cazurile OZN care veneau din teritoriu.
„Au fost si alti oameni legati de efortul nostru”, a spus Elizondo. „A fost o abordare confederativa, asa ca am avut oameni din Marina, din DIA, din grupuri de ici si de colo. Am lucrat colectiv”.
Viitoare amenintari
Au existat multe speculatii legate de atribuirea contractului AATIP catre firma Bigelow Aerospace Advanced Space Studies (BAASS) detinuta de miliardarul Robert Bigelow din Las Vegas. In august 2008, Agentia de Informatii a Apararii (DIA) a trimis o cerere de oferta. Cateva saptamani mai tarziu, contractul a fost acordat companiei Bigelow Aerospace, suma initiala fiind de 10 milioane de dolari. Bigelow a putut oferi o facilitate care sa se califice pentru o activitate secreta, el facand deja, pe cont propriu, de ani de zile, un studiu stiintific despre fenomenul OZN si subiecte conexe, cheltuind in acest scop milioane de dolari. Pentru contractul cu DIA, BAASS a creat o entitate separata, gazduita in cadrul uzinei sale aerospatiale. El a angajat o echipa de 46 de oameni de stiinta si anchetatori, impreuna cu zeci de alte persoane de sprijin. Un detaliu interesant este ca in Manualul oficial de instructiuni aeronautice federale (FAR/AIM), al FAA, firma BAASS apare ca un loc in care pilotii sa trimita rapoarte privind OZN-urile intalnite.
La intrebarea ca de ce nu au fost implicate firme mai mari, cu legaturi traditionale cu Pentagonul, o parte din raspuns sta in suma alocata (in total 22 milioane de dolari), atat de mica in comparatie cu cheltuielile militare obisnuite incat s-a comentat ca era „un contract de arahide”. Un alt aspect a fost evidentiat, inca in 2013, intr-o declaratie publica a colonelului Charles Halt, care a fost comandant adjunct al bazei militare din Rendlesham, in 1980, cand aici a avut loc o spectaculoasa intalnire OZN. Referindu-se la acest fenomen, el spunea ca „Exista, probabil, o jumatate de duzina sau o duzina de agentii care colecteaza informatii (OZN) si le trimit undeva; as fi dispus sa pariez, este doar o presupunere, ca exista o agentie, o agentie contractuala civila, alcatuita din fosti sau actuali oameni guvernamentali, militari de nivel inalt, poate si unii oameni de stiinta care au acces la secretele OZN”.
Contractul cu DIA nu mentiona deloc termenul „OZN”, folosind, in schimb, expresii generice, cum ar fi: „viitoarele amenintari”, sau „tehnologii inovatoare”, specificand 12 puncte focale, printre care: sustentatia, propulsia, materialele, invizibilitatea, precum si interfata umana si efectele asupra oamenilor, ceea ce inseamna ca echipa lui Bigelow urma sa studieze si oameni care au raportat experiente neobisnuite, nu doar simple observatii OZN.
Proiectul a produs volume de rapoarte stiintifice, foarte tehnice, de „mii de pagini”, conform unor declaratii. Dintre aceste rapoarte au devenit publice deocamdata doua. Primul, din data de 29 martie 2010, este o analiza pe 12 pagini intitulata „Propulsie spatiala avansata bazata pe ingineria vidului (metrica spatiu-timp)”, scrisa de Harold Puthoff. Cel de al doilea raport, de 26 de pagini, „Deplasare warp, energia intunecata si manipularea dimensiunilor suplimentare”, este datat 2 aprilie 2010, autorii fiind Richard Obousy si Eric Davis. Ambele lucrari abordeaza, in termeni teoretici, cum sa imite comportamentele de zbor observate ale OZN-urilor, dar fara a folosi acest termen ci doar expresii cum ar fi: „examinarea efectelor constatate in prezenta unor nave aerospatiale cu tehnologii avansate, bazate pe modificarea cadrului spatio-temporal”.
De pilda, in realizarea invizibilitatii, se vorbeste despre „imitarea efectelor indicelui de refractie cunoscut”, despre „definirea granitei indistincte asociata cu «valurirea» observata in cazul undelor de caldura de pe suprafata unui desert”, sau ca „o alta posibilitate de «camuflare» sau «disparitie brusca», ar fi oarecum in concordanta cu efectele puternice ale lentilelor gravitationale care curbeaza o imagine de fundal in jurul unei nave; desi exista si alte optiuni tehnice care implica, de exemplu, utilizarea metamaterialelor”.
Ambele studii sustin faptul ca asemenea „tehnologii avansate ale navelor aerospatiale”, cu manevrabilitatea lor inimaginabila, ar putea, intr-adevar, sa puna capat distantelor interstelare prin crearea unor conditii cum ar fi o „sfera warp” care „nu se deplaseaza niciodata in afara conului luminos local, deci nu incalca teoria relativitatii generalizate”. Un astfel de scenariu „pare sa atenueze si efectele nefaste asupra ocupantilor navei, asociate cu schimbarile bruste ale vitezei”. Autorii prezinta formule si deductii, insistand ca ele reprezinta „un nou concept al deplasarii warp” si adaugand ca „niciodata inainte nu s-a sugerat ca o asemenea cale ar putea facilita o forma noua si exotica de propulsie”.
Alaturi de aceste doua rapoarte, a aparut si o „Declaratie a unui senior manager al BAASS”, ramas anonim. In ea se arata ca investigatiile au considerat fenomenul OZN intr-un sens mult mai larg, nu doar ca simple interactiuni intre niste aparate materiale necunoscute si avioane militare. Studiile efectuate au inclus o intreaga panoplie de fenomene conexe: creaturi bizare, activitate poltergeist, entitati invizibile, globuri luminoase, leziuni produse (de OZN-uri) unor animale si oameni, ca si multe altele.
Tehnologii avansate
Unul dintre succesele majore ale BAASS a fost adoptarea unei noi abordari, utilizand corpul uman ca un instrument de masura pentru analiza interactiunilor cu fenomenul OZN. Pentru studierea profunda a efectelor OZN asupra oamenilor, s-au utilizat: tehnologii criminalistice, instrumente imunologice, biologia celulara, genomica si neuroanatomia. Aceasta abordare marcheaza o schimbare dramatica de la formele traditionale de investigatii OZN, care se bazau doar pe marturia martorilor oculari. Faptul ca, in intalniri OZN, mai multi martori oculari, stand aproape unul de celalalt, au raportat frecvent ca au vazut evenimente foarte diferite, dovedeste cu mare probabilitate faptul ca fenomenul OZN este capabil sa manipuleze si sa distorsioneze perceptia umana si, prin urmare, marturiile martorilor oculari ai manifestarilor OZN au devenit din ce in ce mai putin de incredere.
In 2009, BAASS a incheiat un contract cu cea mai mare organizatie civila nonprofit pentru studiul fenomenului OZN – MUFON, contract care nu a durat decat un an. Richard Lang, care a coordonat aceasta colaborare, a subliniat, acum sapte ani, ca desi BAASS avea acces la martorii MUFON, el a realizat propriile sale linii de cercetare, fara a impartasi rezultatele cu MUFON.
O alta evolutie mult discutata este ca recent grupul I-Team din Las Vegas a mai intrat in posesia unui raport intern, de 13 pagini, din Pentagon, realizat in 2009, de militari pentru militari. In raport se arata ca, pe parcursul a doua saptamani, la sfarsitul anului 2004, un obiect necunoscut, de circa 14 metri lungime, in forma de bomboana „Tic Tac”, s-a jucat de-a pisica si soarecele cu Marina din S.U.A., in largul coastei din California, manifestand proprietati imposibile pentru tehnologiile existente. Portavionul Nimitz si navele sale de asistenta, inclusiv U.S.S. Princeton, care transporta cele mai sofisticate sisteme de senzori din lume, AN/SPY, capabile sa urmareasca o minge de golf de la 100 de mile, au detectat in mod repetat semnale recurente ale „Tic Tac”. La acestea s-au adaugat avionul E-2C Hawkeye Airborne Early Warning, precum si radarele si senzorii de bord pe mai multe F-18 care au fost ridicate si au interactionat cu „Tic Tac”, inclusiv vizual. La ora actuala pe internet exista filmul radar al acestei interactiuni, laolata cu alte doua clipuri din cazuri similare. Documentul din 2009 vine ca un raspuns decisiv la speculatiile „de fotoliu” pretinzand ca „Tic Tac” era un balon sau o pasare, o interpretare gresita a pilotilor sau o problema tehnica a aparaturii de observare.
DAN D. FARCAS
Comentarii