Partidul Social Democrat Rus al Muncii (PSDRM), care urma sa devina Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, a fost creat in 1898. Orientarea marxist-proletara a acestui partid era foarte neta: daramarea sistemului tarist din Rusia. Dar lupta spre binele natiunii avea nevoie de bani, de multi bani. De unde? Jafurile care alimentau trezoreria PSDRM erau numite „exproprieri in interesul poporului”. Acest „stil” de a aduna bani i-au despartit pe mensevici (adica „cei in minoritate”) de bolsevici („cei in majoritate”). Jaful urias din 1907 a pecetluit acea despartire ideologica.
Bolsevicii doreau, in secret desigur, sa continue obtinerea de fonduri prin mijloace ilegale. Conducerea bolsevicilor a decis ca Stalin – pe atunci poreclit „Koba” – si prietenul sau Kamo (revolutionar georgian) sa se ocupe de atacul asupra marelui transport de bani din Tbilisi. Stalin locuia in Tbilisi si viitorul dictator mai executase „exproprieri” cu Kamo. Cu acordul lui Lenin, ei au hotarat sa atace caleasca cu bani care urma sa plece de la Banca nationala din Tbilisi, chiar in Piata Erevan. Culmea a fost ca Stalin era si colaborator al Ohrana (politia secreta tarista), de aceea nu a fost arestat.
Creierul din umbra
Planul lui Stalin era foarte bine pus la punct: ei erau deghizati in tarani, avea grenade, bombe si arme in carute, iar Kamo, imbracat in capitan de cavalerie, astepta intr-o caleasca unde urmau sa fie pusi sacii cu bani. Se spune ca Stalin a urmarit desfasurarea actiunii fumand un trabuc… Banditii au aruncat grenade si bombe, au ucis gardienii si caii, iar in invalmaseala creata sacii au ajuns la Kamo inainte ca autoritatile sa se dezmeticeasca. Se mai spune ca Stalin informase securitatea, dar nu precizase ziua si locul jafului. Caruta cu bani a iesit din piata fara ca politia sa banuiasca ce-i cu ea si prada a ajuns, se pare, la gara si de acolo la un cartier general al partidului.
Nu s-a stiut unde era Lenin atunci, dar atat el cat si Stalin au incercat sa se izoleze de acel jaf substantial, caci reactia politica imediata a fost de scadere a popularitatii bolsevicilor. Miscarile de stanga din Europa s-au departat de ei. Mai tarziu, insusi Trotki (mare adversar al lui Stalin) a recunoscut ca acesta a „supervizat totul de departe”. Banii au ajuns in Finlanda, dar folosirea lor era primejdioasa, majoritatea fiind inregistrati.
Recompense, nu pedepse
Putem spune ca repetitia pentru acest mare jaf bancar a fost facuta cu un an inainte, la Helsinki. La o sucursala a Bancii Ruse de Stat din Helsinki a fost data o spargere la 26 februarie 1906, in beneficiul bolsevicilor. Banditii au scapat cu 170 de mii de ruble, echivalentul a 1,7 milioane dolari 2013.
Ecourile negative ale jafului din 1907 au ajuns si in Anglia si SUA. Bolsevicii se vedeau tot mai izolati politic. Dar, cu toate acestea, victoria Revolutiei din 1917, condusa de ei, i-au adus in prim-plan pe organizatorii principali, care nu au fost niciodata judecati, ci au ajuns in fruntea tarii.
PAUL IOAN
Comentarii