Ce idee macabra, sa-ti dai intalnire cu fantomele – desigur, noaptea, intr-un loc pustiu si incarcat de legende despre spirite neodihnite! Nu sunt prea multi, nici macar printre sceptici, care sa primeasca o asemenea invitatie cu toata bucuria. In fine, sa faci treaba asta impreuna cu un grup de cunoscuti (si cunoscatori ai problemei), mai treaca-mearga. Intr-un asemenea context, poti chiar sa incerci sa dai cu tifla eventualelor spectre, pur si simplu contestandu-le existenta. Si unde poti face mai bine asa ceva, daca nu intr-un castel britanic? Va incumetati?
Fantoma bufonului
Undeva, in nordul Angliei, se afla unul dintre celebrele locuri bantuite: castelul Muncaster. O adevarata fortareata veche de opt veacuri, al carei proprietar in carne si oase este un anume Lord Pennington, dar stapanit (mai ales noaptea) – se zice – de spiritul neodihnit al unui bufon care s-a numit candva Tom. Dar asta nu-i tot. Alta legenda pretinde ca si un spirit feminin isi revendica uneori aceleasi drepturi: cel al tinerei Mary Bragg, asasinata in secolul al XIX-lea in fata portilor castelului. Numerosi automobilisti au marturisit cu spaima cum, in apropiere de Muncaster, au evitat in ultima clipa accidentarea unei femei ivite in fata masinii ca din neant. Totusi, cand au coborat sa vada daca presupusa victima a patit ceva, intreaga zona era pustie. Insusi batranul lord povesteste ca a vazut clantele unor usi miscandu-se singure. Brrr!…
Explorari in cealalta lume
Un grup de persoane intre 25 si 60 de ani, din sapte tari, a pornit in explorarea fenomenelor stranii semnalate la Muncaster. Inarmati cu detectoare de camp magnetic si de unde sonore, cu termometre electronice si ventilatoare sensibile la cel mai slab curent de aer, temerarii initiati in fenomene de tip poltergeist s-au pregatit pentru o noapte de confruntare cu fantomele. Si noaptea nu a fost atat de calma, cum presupuneau.
In centrul atentiei s-a aflat „camera tapiseriilor”, cea mai bantuita incapere a castelului, unde parea ca se aud plansete de copii, iar unii membri ai grupului au avut subite dureri de cap si senzatii de apasare pe piept. Dar nu a fost totul. Jason, unul dintre conducatorii grupului, a fost oprit in dreptul unei camere de ticaitul alert al detectorului magnetic. A intins mana sa rasuceasca manerul usii, dar in acelasi moment acesta s-a miscat singur, desi nimeni nu se afla de cealalta parte. Sau, poate, nimeni din lumea noastra.
Momentul adevarului(?)
Dupa cum ati inteles, aventura nu tocmai comoda a dorit si sa lamureasca unele mistere ale castelului Muncaster, pe cale stiintifica. Au aparut astfel cateva piste – atentie, nu certitudini! – privitoare fie la capacitatile umane de perceptie, fie la anumite caracteristici ale unor locuri, foarte limitate in spatiu. Halucinatie? Controversatul drog LSD al anilor ’60 ar reactiva informatii si imagini stocate in subconstient, suprapunandu-le realitatii prezente. Greu de crezut, dar si greu de combatut, intr-un caz oarecare. Iluzie optica?
Aici intram in legile fizicii: intuneric, ceata, semnale sonore cu origine confuza ne pot orienta catre impresii vizuale si auditive totalmente false. Dar ce ne facem, daca un asemenea context inselator lipseste? Poltergeist? Adica un spirit nevazut, care te agreseaza cand iti e lumea mai draga. La vreo 50 de kilometri de Muncaster se inregistrase asa ceva, iar un geolog a emis ideea ca structura de profunzime a solului (cavitati in care aerul si apa faceau periodic schimb de locuri) ar fi generat si sunete stranii, si miscari de obiecte in casa cu pricina.
Sa-l credem pe cuvant!… Atotputernicul magnet? Sau, in cazul nostru, un fel de „fantome de laborator”. S-au obtinut efecte de tipul halucinatiilor, folosindu-se (pe voluntari, evident) casti generatoare de campuri magnetice, situatie in care s-ar putea afla persoane care dorm pe paturi cu arcuri in spirala si in incaperi cu multe covoare si tesaturi de genul tapiseriilor, cuverturilor etc. Ceea ce, totusi, ramane de demonstrat. De fapt, am vorbit deocamdata despre Muncaster; dar dumneavoastra cum ati dormit azi-noapte?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii