La sfârsitul lunii octombrie 2014, comunitatea ufologilor a rememorat un caz nerezolvat, petrecut cu saizeci de ani în urma. Pe 27 octombrie 1954, la ora 14.20, multi locuitori din Florenta si din localitati vecine au observat ca deasupra capetelor lor au aparut niste „corpuri” stralucitoare ciudate, de culoare alba, care navigau pe cer, de la un capat la altul, uneori în perechi, alteori grupate. Efectuau miscari în zig-zag si apoi se departau rapid spre sud-est. Într-o ora au fost numarate douazeci, poate treizeci.
Pe Stadio Artemi Franchi, faimosul club de fotbal Fiorentina juca un meci împotriva rivalului local Pistoiese. Zece mii de fani îsi încurajau favoritele. Dar abia începuse repriza a doua, când peste stadion s-a lasat dintr-odata o tacere stranie – apoi un vuiet s-a pornit sa creasca din multime. Spectatorii nu mai urmareau meciul, ci priveau cu totii în sus, spre cer, aratând cu degetele. Jucatorii s-au oprit din joc, iar mingea a ramas nemiscata.
Unul dintre fotbalistii de pe teren – Ardico Magnini – o fosta legenda a clubului, care a jucat si pentru Italia la Cupa Mondiala din 1954, povestea: „Îmi amintesc totul, de la A la Z… A fost ceva ce semana cu un ou care se misca încet, încet, încet. Toata lumea se uita în sus si, de asemenea, a existat un fel de sclipici coborând din cer, un sclipici argintiu… Eram cu totii uimiti; nu am mai vazut asa ceva niciodata înainte. Am fost absolut socati”.
Beppe Chiappella, fost jucator la Fiorentina, spunea ca doua obiecte albicioase mergeau încoace si încolo la mare altitudine. „Au aparut lânga torre di Maratona (turnul de 70 de metri de pe o latura a stadionului), unul în spatele celuilalt… Se deplasau cu o viteza constanta. Apoi, unul s-a oprit la mijlocul terenului. A fost atât de mult vacarm, încât arbitrul a fost obligat sa opreasca jocul pentru câteva minute… La un moment dat se parea ca «farfuriile zburatoare» o iau spre Fiesole, dar apoi si-au schimbat directia, întorcându-se înapoi si departându-se spre sud”.
Trabucuri pe cer
Jocul a fost suspendat pentru ca spectatorii au vazut ceva pe cer, a scris arbitrul în raportul de meci. În multime a fost si Gigi Boni, un suporter pe viata al echipei Fiorentina. „Îmi amintesc ca am vazut clar aceasta priveliste incredibila”, spune el. Descrierea lui, care vorbeste despre mai multe obiecte, difera putin de cea a lui Magnini. „Ele se miscau foarte repede, apoi s-au oprit. Totul a durat câteva minute. Eu le-as descrie ca semanând cu niste trabucuri cubaneze. Îmi aminteau de trabucurile cubaneze prin felul în care aratau”. În decursul anilor, Boni a retrait în minte de multe ori acea zi. „Cred ca au fost extraterestre. Asta e ceea ce cred eu si nu exista nicio alta explicatie pe care sa mi-o pot da”.
Un alt jucator, Romolo Tuci, înca vioi în pofida celor bine peste 70 de ani, era si el de acord: „În acei ani toata lumea vorbea despre extraterestri, toata lumea vorbea de OZN-uri, iar noi chiar am avut o asemenea experienta, i-am vazut, i-am vazut în mod direct, de-adevaratelea”.
Incidentul de la stadion nu poate fi pur si simplu interpretat ca o isterie în masa. În plus, au fost vazute numeroase OZN-uri si în mai multe alte orase din Toscana, în acea zi, ca si în cele care au urmat. Potrivit unor martori oculari, a mai fost observata pe cer si o raza de lumina alba, venind dinspre Prato, la nord de Florenta.
Birourile ziarelor au fost asaltate cu apeluri telefonice. Un student în inginerie, Alfredo Iacopozzi, a spus ca a observat, împreuna cu alte persoane, mai multe perechi de obiecte care zburau. Primele doua au fost ca niste pescarusi în zbor. La scurt timp a venit a doua pereche: „fiecare ca o picatura de apa care sta sa cada”. A treia pereche, observata tot cu binoclul, semana cu niste „palarii chinezesti”. Când treceau deasupra orasului, obiectele încetineau, ca apoi sa tâsneasca spre est, disparând în câteva secunde. La sfârsit, dupa câteva „bile albe”, a început sa cada ceva ca o ninsoare, din fire rare si subtiri, care semanau cu vata de zahar.
Ceea ce a impresionat cel mai mult pe florentini, dupa survolul misterioaselor obiecte, au fost acesti fulgi albiciosi, similari cu vata, care au cazut din cer, acoperind case, peluze si câmpuri. Substanta misterioasa se volatiliza în scurt timp, iar în contact cu mâinile chiar mai rapid.
Roberto Pinotti, presedintele asociatiei Centro ufologico nazionale (CUN) din Italia, povesteste: „Pe atunci ziarele vorbeau despre vizitatori veniti de pe Marte. Desigur, acum stim ca nu e asa, dar putem trage concluzia ca a fost un fenomen inteligent, un fenomen tehnologic si un fenomen care nu poate fi legat de nimic ce stim pe Pamânt… Este un fapt ca, în acelasi timp cu observarea OZN-urilor, la Florenta a cazut din cer o substanta ciudata, lipicioasa. Ufologii numesc aceasta substanta «par de înger». E un fenomen care a fost observat si în mai multe alte ocazii similare… Singura problema este ca, dupa o perioada scurta de timp, substanta se dezintegreaza”.
Pinotti a asistat el însusi la strania aparitie, ca un baiat de 10 ani: „Îmi amintesc ca am vazut, în plina zi, acoperisurile caselor din Florenta acoperite de aceasta substanta alba, timp de o ora, dupa care, ca si zapada, ea s-a evaporat… Nimeni nu stie ce legatura este între aceasta substanta ciudata si OZN-uri”.
Descrisa în diverse moduri de martori, ca fiind similara cu vata sau cu pânzele de paianjen, substanta era greu de colectat, deoarece se dezintegra la contact; dar unii oameni erau decisi sa afle ce anume era. Unul dintre ei a fost Giorgio Batini, jurnalist la ziarul florentin La Tara. În 2003, la vârsta de 81 de ani, el a declarat, la un program de televiziune italian, „Voyager”, ca în acea zi a primit sute de apeluri telefonice despre observarea aparitiei. Din birourile ziarului, aflate în centrul orasului, vederea cerului era blocata de Catedrala, asa ca Giorgio spunea ca a mers pâna la cel mai înalt punct al cladirii în care se afla, pentru a vedea despre ce se tot vorbeste. Îsi reamintea ca a zarit niste „bile stralucitoare” care se deplasau rapid spre cupola Catedralei.
Plecat sa investigheze fenomenul, în afara orasului, Batini a dat de o padure de brazi acoperita de aceste fire. El a adunat mai multe mostre, rulându-le pe un bat de chibrit, apoi le-a dus la Institutul de Analiza Chimica de la Universitatea din Florenta. Când a ajuns acolo a aflat ca mai multi facusera la fel ca si el.
Substante ciudate
Laboratorul, condus de respectatul om de stiinta profesorul Giovanni Canneri, a supus materialul analizei spectrografice si a determinat ca aceasta continea elementele: bor, siliciu, calciu si magneziu, aluminiu, fier etc. Si ca nu a era radioactiv. O „linie pur ipotetica” avansata de profesor era ca substanta ar fi „sticla de borosilicat”.
Putea oare substanta sa provina dintr-un OZN? „Este o idee absolut prosteasca. Stiinta respinge în totalitate aceasta idee”, spune fostul pilot US Air Force transformat în astronom, James McGaha. „Tot fenomenul OZN nu este altceva decât mit, magie si superstitie, împachetate în ideea ca vor veni la noi niste nepamânteni, fie sa ne salveze, fie sa ne distruga”, spune el. În opinia lui McGaha, tot spectacolul, plus „parul de înger” si toate celelalte, nu au fost nimic altceva decât „paianjeni migratori tineri, care au tesut pânze foarte, foarte subtiri… Ei folosesc aceste pânze subtiri ca vele si se leaga împreuna, formând un glob mare, cu care paianjenii se deplaseaza dintr-un loc în altul. Ei zboara doar dusi de vânt, prezenta lor fiind înregistrata chiar si la 14.000 de picioare (4200 de metri n.n.) deasupra solului. Atunci când lumina soarelui straluceste, cade pe acest ghem, producând tot soiul de efecte vizuale… Deoarece o parte din acest material se rupe si cade pe pamânt, fenomenul pare desigur magic”, a adaugat McGaha. „Dar eu sunt destul de sigur ca asta s-a întâmplat în acea zi”. Teoria este sustinuta si de faptul ca septembrie si octombrie sunt lunile în care, în emisfera nordica, paianjenii migreaza, iar aceste migratii sunt uneori spectaculoase.
„Bineînteles ca stiu despre ipoteza migratiei paianjenilor” – spune Pinotti – ipoteza care „este un nonsens pur. E o poveste veche si, în acelasi timp, o poveste prosteasca”. Pinotti contesta teoria cu paianjenii, între altele, din cauza analizei chimice a probelor de „par de înger”. Firul de paianjen este o proteina – un compus organic, care contine azot, calciu, hidrogen si oxigen – deci alte elementele decât cele gasite în probele pe care Batini si ceilalti le-au adus la universitate.
Scriitorul de stiinta Philip Ball scria: „Nu as avea încredere în rapoartele referitoare la un eveniment vechi si ciudat ca acesta, în afara de cazul ca l-as fi vazut cu ochii mei”. Dar si el este de acord ca elementele care se spune ca au fost puse în evidenta în „parul de înger” nu par sa corespunda cu teoria paianjenilor. „Magneziul si calciul sunt elemente destul de comune în organismele vii; în schimb, borul si siliciul mult mai putin. Daca acestea au fost principalele elemente continute în puful alb, nu cred ca substanta a provenit de la paianjeni” spune Ball.
Deci, totul ramâne un mister. Si, indiferent ce spun oamenii de stiinta, martorii oculari au ramas convinsi ca ceea ce au vazut a fost ceva diferit de orice de pe pamânt.
DAN D. FARCAS
Comentarii