Rapiti de OZN-uri

          Oamenii de stiinta sunt iritati
          
          Ideea ca fenomenul OZN ar putea fi manifestarea unei inteligente superioare, nepamântene, irita într-un mod aparte învatatii si, în general, oamenii scoliti. Este oare acest fapt un argument solid împotriva existentei fenomenului?
          
          Savantii seriosi „nu se lasa îmbroboditi”
          
          Surprinzator de multe persoane instruite resping dintru început examinarea cazurilor OZN cu argumente de tipul: „o sa cred când o sa vad cu ochii mei un omulet verde” ori „oamenii de stiinta au spus clar ca asa ceva nu poate exista”.

          Oamenii de stiinta sunt iritati
          
          Ideea ca fenomenul OZN ar putea fi manifestarea unei inteligente superioare, nepamântene, irita într-un mod aparte învatatii si, în general, oamenii scoliti. Este oare acest fapt un argument solid împotriva existentei fenomenului?
          
          Savantii seriosi „nu se lasa îmbroboditi”
          
          Surprinzator de multe persoane instruite resping dintru început examinarea cazurilor OZN cu argumente de tipul: „o sa cred când o sa vad cu ochii mei un omulet verde” ori „oamenii de stiinta au spus clar ca asa ceva nu poate exista”.
          Situatia seamana izbitor cu cea în care Galileo Galilei invita zadarnic cardinalii, care se pregateau sa-l condamne, sa priveasca prin luneta, sa se convinga, de pilda, ca Jupiter are sateliti. Cardinalii „stiau ei foarte bine care este realitatea” si nu erau dispusi sa se lase îmbroboditi de un sarlatan. La ora actuala s-a schimbat din pacate doar lista metodelor si convingerilor noastre dragi, la care tinem însa într-un mod tot atât de irational ca si cardinalii de odinioara.Primeaza integritatea sistemului stiintific actual
          În cazul unor observatii OZN savantii se apara, aproape instinctiv, mergând pâna la deformarea ori suprimarea evidentei. Ei considera ca si cele mai absurde explicatii rationale – planeta Venus, fulgere globulare, vârtejuri de praf, stoluri de pasari, fenomene naturale necunoscute, avioane secrete, baloane, farse etc. – sunt de preferat recunoasterii existentei fenomenului…
          Învatatii nu agreaza subiectul, deoarece, admitând ca OZN-urile reprezinta o inteligenta superioara, s-ar distruge o buna parte din sistemul nostru de credinte asupra realitatii. Ar trebui, de pilda, sa recunoastem ca multe afirmatii de tipul „nu poate exista o viteza mai mare ca cea a luminii” nu vor mai putea fi sustinute, de unde pierderea încrederii în toata stiinta care se preda la scoala. În cel mai bun caz, savantii declara ca stiinta nu este înca pregatita sa se confrunte cu aceasta provocare, drept pentru care e o pierdere de timp sa ne ocupam de ea. Acest animal nu exista
          Daca un fenomen nu se desfasoara în conformitate cu legile pe care oamenii de stiinta traditionali le cunosc si cu care lucreaza, acestia vor spune pur si simplu ca fenomenul nu exista. Iar daca cineva ar aduce o dovada, ea ar trebui ascunsa, în interesul linistii noastre. Aceasta atitudine, aplicata fenomenului OZN, a fost numita de Edward Ruppelt Teorema Air Force: „Asta nu poate exista deci asta nu exista”. Situatia seamana cu o veche si celebra anecdota, cea cu taranul care, convins ca stie totul despre zootehnie, viziteaza, pentru prima data în viata lui o gradina zoologica. Dând cu ochii de girafa, o priveste din ce în ce mai uluit, dupa care se întoarce cu spatele spunând „nu, animalul acesta nu exista”…
          Astrofizicianul Jacques Vallée scria în cartea sa Dimensions: „În doua rânduri am urmarit niste obiecte neidentificate, utilizând telescoape de mici dimensiuni. Câtiva colegi ai mei, astronomi, au facut observatii similare si, dupa ce ne-am interesat, am constatat ca pretutindeni în lume exista astfel de observatii, facute de astronomi profesionisti si tinute secret. s…t Atunci când documentarea era inatacabila, o puneau pe seama avioanelor sau planetelor; iar atunci când se demonstra ca nici un avion nu se putea comporta astfel, distrugeau datele”. În 1961, într-o noapte, Vallée si colegii sai au observat, în cadrul programului de urmarire a satelitilor, un obiect care facea miscari prea ciudate pentru a fi satelit, nefiind nici avion nici balon. Înainte ca înregistrarea magnetica a observatiei sa poata fi introdusa pe calculator, seful lor, care vazuse si el fenomenul, a confiscat banda si a sters continutul ei. Acesta a fost momentul în care pe Jacques Vallée a început sa-l preocupe problema OZN-urilor.