Rapiti de OZN-uri

          Fenomenul nu poate fi înregistrat pe video
          
          Doamna K. Wilson este una dintre acele câteva persoane care, dupa ce a acuzat rapiri, si-a descris pataniile într-o carte (The Alien Jigsaw, 1993).

          Fenomenul nu poate fi înregistrat pe video
          
          Doamna K. Wilson este una dintre acele câteva persoane care, dupa ce a acuzat rapiri, si-a descris pataniile într-o carte (The Alien Jigsaw, 1993). John Kirby, director în cadrul asociatiei MUFON, i-a sugerat ei sa-si monitorizeze dormitorul cu o camera video, noapte de noapte, în speranta ca astfel vor putea fi înregistrati rapitorii.Doua luni de supraveghere
          Experimentul s-a derulat între 9 aprilie si 7 iunie 1995. O camera miniaturala, bine camuflata, putea înregistra pe banda, timp de opt ore, sunete si imagini alb-negru din jurul patului în care dormea, la lumina unei lampi de veghe de 8 wati. Dimineata banda era examinata cu viteza marita, operatie care lua 35-40 de minute.
          Pe banda nu s-a înregistrat nimic neobisnuit pâna în 18 aprilie. În acea noapte K. s-a trezit cu o durere în partea inferioara a abdomenului. Sotul ei, Eric, se simtea de parca ar fi fost drogat. Desi mai era mult pâna dimineata, au oprit aparatul, au scos banda si au derulat-o pe un videoplayer. Banda nu înregistrase în noaptea aceea absolut nimic, iar pe ecran aparea o culoare uniforma, albastra, ca atunci când nu exista semnal. Pentru a se convinge ca nu s-a stricat aparatul, au derulat fragmente din benzile din noptile trecute. Aceste înregistrari se vedeau perfect. Singura banda pe care nu se înregistrase nimic era cea din noaptea cu pricina. Au facut si un exercitiu de înregistrare, care a dovedit ca nu era nici o problema cu camera de luat vederi. K. îsi mai amintea ca nu intrase în pat înainte de a se convige ca banda a început sa se deruleze, contorul aratând 0…1…2… În restul noptii a avut vise bizare, cu umanoizi, de acelasi tip cu cei pe care si-i amintea din „vise” avute cu luni înainte. În continuare, banda nu înregistrase nimic, ca si cum cineva s-ar fi înterpus între camera si recorder si ar fi blocat semnalul. Între 19 si 27 aprilie noptile au fost linistite, iar aparatura a înregistrat cu fidelitate somnul celor doi. În 28 aprilie K. a avut din nou sentimentul ca a fost „vizitata” de prezente straine în dormitor. Dupa aceasta a avut un vis în care a fost dusa sa întâlneasca o fiinta feminina, cu aspect intermediar între om si maimuta, strângând înfricosata un pui la piept. Dimineata a constatat ca, a doua oara, pe banda nu se înregistrase nimic. În noaptea urmatoare înregistrarile erau din nou bune dar banale, ca în 30 aprilie, în care ea avusese alte „vise” bizare iar banda sa fie din nou neînregistrata.O falsa rapire?
          În 31 mai, la ora 2.46, K. s-a trezit la un bâzâit puternic, pe care îl mai auzise si în alte dati înainte de a fi rapita. Avea o durere de cap puternica asa incât s-a dus la baie si a luat un analgezic. Peste circa cinci minute s-a culcat din nou. Brusc a simtit ca nu se mai poate misca. Luptându-se sa scape de starea de paralizie, a zarit pentru moment ceasul care arata ora 3.10. Dupa ce a adormit, a visat obiecte în forma de bumerang trecând pe cer si pe ea însasi zburând noaptea, cu mare viteza, deasupra unor autostrazi. A doua zi dimineata banda nu arata însa nimic neobisnuit. S-a vazut inclusiv sculându-se, ori verificând ceasul la 3.10.Nepamântenii nu vor sa lase urme.
          Concluzia care s-a tras de pe urma acestui experiment a fost ca fenomenul pe care noi îl interpretam drept „rapire OZN” poate anula cumva semnalul de la o camera de luat vederi la recorderul instalat pentru a monitoriza ce anume se întâmpla. Acelasi fenomen nu are nici un efect asupra altor aparate electronice, cum ar fi ceasul cu afisaj luminos. În noptile în care K. Si-a amintit de o rapire cu toate detaliile, inclusiv „nepamânteni”, legatura camera-recorder nu a functionat. În noptile în care ea a avut vise obisnuite, fara legatura cu rapirile, aparatura a functinat corect.