Rapiti de OZN-uri

          Un scenariu mai complex decât se crede
          
          Karla Kandace Turner Ph.D.

          Un scenariu mai complex decât se crede
          
          Karla Kandace Turner Ph.D. a fost o cercetatoare deosebit de respectata în studierea rapirilor OZN. În cele trei carti publicate (una tradusa si în limba româna), ca si în numeroase articole, ea a pus sub semnul întrebarii multe dintre miturile larg acceptate asupra acestui fenomen.
          
          Intr-unul dintre aceste articole ea ofera o lista de trasaturi, des raportate de martorii rapirilor, dar pe care multi analisti prefera sa le ignore. Iata câteva dintre acestea:
          Nepamântenii au capacitatea de a modifica modul în care percepem realitatea în jurul nostru. Ei pot controla ceea ce noi credem ca vedem. De pilda, pot sta invizibili sau partial vizibili în preajma noastra, ori pot sa apara în deghizarile si în formele pe care le doresc. Ei pot sa ne suspende constiinta si controlul asupra trupului nostru, sa foloseasca un timp acest trup ca pe un vehicul pentru activitatile unuia de-ai lor, dupa care ne vor reda controlul, fara ca noi sa stim ce s-a întâmplat între timp.
          Acolo unde au fost dusi, cei rapiti spun ca au întâlnit mai multe rase de nepamânteni, nu doar cenusiii, ci si reptoizi, insectoizi, blonzi etc, în toate combinatiile, ca si oameni obisnuiti, unii în uniforme militare, lucrând cot la cot cu vizitatorii.
          
          Un interes bizar privind sexualitatea oamenilor
          
          Vizitatorii par sa aiba o curiozitate speciala privitor la sexualitatea adultilor dar si a copiiilor. Uneori îi obliga pe cei rapiti sa aiba relatii sexuale între ei sau cu nepamântenii, stând apoi curiosi sa priveasca. Pentru a obtine cooperarea victimei, se deghizeaza, uneori chiar în sotul sau in sotia acesteia.
          Rapitorii fac adesea experimente foarte dureroase asupra celor rapiti, spunându-le doar ca „sunt necesare”. Vizitatorii fura temporar copiii, uneori din fata parintilor paralizati, carora le spun eventual „acest copil ne apartine”.
          Cei rapiti sunt, de regula, supusi unei instruiri, sub forma verbala, telepatica, prin prezentarea unor imagini sau chiar prin practica la instalatii nepamântene. Unora li se spune ca sfârsitul lumii este aproape, dar ca va fi salvat un grup de persoane (numarul acestora variaza în mod dramatic de la o relatare la alta). Unii se întreaba daca nu cumva soarta celor „salvati” nu va fi cea a unor animale de laborator.
          Adesea cei rapiti spun ca au ajuns în locatii subterane, unde se gaseau creaturi hibride grotesti, crese cu feti umanoizi si cazi în care, într-un lichid colorat pluteau parti din corpuri omenesti, iar alaturi zaceau cadavre mutilate. Unor rapiti li s-a spus chiar ca vor sfârsi si ei astfel daca nu vor coopera.
          
          Rapirile au adesea consecinte dezastruoase
          
          Mai multe persoane rapite au fost afectate de o degenerare a statutului mental, social si spiritual. Unii au capatat manifestari deviante, cum ar fi consumul de droguri, alcoolism, bulimie, promiscuitate, obsesii stranii perturbând viata si relatiile celui în cauza.
          Celor rapiti li se recolteaza lichide din ceafa, coloana, vene, articulatii si li se injecteaza alte lichide necunoscute în diferite parti ale corpului. Adesea rapirile au consecinte foarte serioase. La femei apar chisturi, tumori, cancer de sân sau de uter. În general, un numar surprinzator de mare de rapiti sufera de boli grave, pe care nu le aveau înaintea întâlnirilor; ei ajung pe masa de operatii, slabesc si unii chiar mor, din motive pe care medicii nu le pot stabili.
          Toate trasaturile de mai sus au fost raportate de un numar semnificativ de persoane, care nu au fost în legatura unele cu altele, dovedind ca explicatiile rapirilor doar printr-un vast program de hibridare, ori printr-un studiu extraterestru al psihicului uman, nu sunt suficiente.
          Karla Turner punea pe hârtie ideile de mai sus în 1993. În 1995 ea a contactat o forma deosebit de grava de cancer la sân, dupa cum afirma, în urma unei rapiri. În ianuarie 1996 ea murea, la vârsta de 48 de ani.