Richard J. Boylan este o figura controversata a ufologiei americane.
Richard J. Boylan este o figura controversata a ufologiei americane. Posesor al unui doctorat (Ph.D.) în stiinte, el este psiholog si hipnoterapeut, cercetator, autor a patru carti în domeniul OZN. În 1997 el a surprins comunitatea ufologilor promovând doua cazuri care ne amintesc de unele diversiuni pe care le-am expus în episoade precedente.
Primul caz este cel al colonelului Steve Wilson. Boylan spune ca istoria i-a fost povestita de Wilson însusi, înainte de moartea sa prin cancer (provocat?). Ca pilot în razboiul din Coreea, ranit grav, apoi cazut prizonier, a avut parte, în ambele cazuri, de o salvare miraculoasa si inexplicabila. În 1960, de acum capitan, era la baza Wright-Patterson. În 1963 a fost avansat maior si inclus în grupul atasat pe lânga… agentia Majestic-12. Cu aceasta ocazie ar fi capatat acces la faimosul Hangar 84 unde au fost aduse resturile OZN-ului prabusit la Roswell. I s-a spus ca alegerea sa este datorata si însusirilor paranormale capatate în Coreea de la invizibilii sai protectori. În 1972 a fost transferat, pentru sase ani, în „Aria 51″ din Nevada, în sectorul S-4. Aici, în coasta unui munte, un tunel cobora în adâncul muntelui. La o adâncime pe care i-a fost imposibil s-o precizeze, a vazut un atelier de realizat OZN-uri. A numarat opt prototipuri diferite. Dar marea surpriza a fost o superba blonda, înata de doi metri si jumatate, capabila sa creeze holograme între degetele mâinii sale, doar prin puterea sa de concentrare. Aceste holograme i-au înfatisat lui Wilson istoria omenirii, pozitia noastra printre civilizatiile din Galexie, rolul jucat de Iisus etc.
În decembrie 1980 a devenit ofiter în cadrul unui grup de elita al Beretelor Negre, însarcinat cu recuperarea resturilor unor OZN-uri prabusite si cu reducerea la tacere a celor care aflasera mai mult decât trebuia despre acest subiect. Nu mult dupa aceasta a fost avansat locotenent colonel si a avut ocazia sa afle si mai multe despre organizarea interna a grupului Majestic-12. A identificat chiar doi dintre membrii actuali ai acestui grup: Henry Kissinger, fost ministru de externe american, si Edward Teller, parintele bombei cu hidrogen. Acest grup, spunea Wilson, se considera mai presus de orice lege, ca si de autoritatea presedintelui S.U.A., urmarind „o Noua Ordine Mondiala” în care ei sa detina puterea suprema. Dupa retragerea din armata, Wilson a mai asteptat totusi 15 ani pâna s-a hotarât, cu riscul vietii, sa faca public tot ce stia.
Al doilea caz, nu mai putin spectaculos, promovat de Dr. Boylan, este cel al lui Michael Wolf. Wolf este, dupa propriile sale declaratii, medic neurolog, doctor în fizica teoretica, consultant, din 1979, pe probleme extraterestre, la Consiliul de Securitate Nationala, colonel de aviatie etc. Din pacate aceste titluri nu au putut fi dovedite prin documente. El mai afirma ca a fost comandantul grupului Alphacom, de pe lânga Majestic-12. În aceasta calitate el stia ca, mai demult, într-o baza subterana, în care americanii realizau vehicule antigravitationale cu sprijinul unor omuleti cenusii din Zeta Reticuli, dupa o neîntelegere, trupele „delta” au deschis focul asupra veneticilor. În încaierarea care a urmat au murit: un extraterestru, doi cercetatori si 41 de militari. Incidentul ar fi dus la înghetarea schimburilor cu extraterestrii. Acum grupul Alphacom avea misiunea de a relansa negocierile cu extraterestrii.
În momentul în care Wolf a aflat ca sufera de un cancer nevindecabil, s-a hotarât sa dea totul în vileag. Asa s-a nascut cartea sa The Catchers of Heaven (1996). Richard Boylan are simpatii si antipatii. Nu va mira probabil pe nimeni ca printre simpatiile sale se numara Dan Sherman sau Philip Corso, despre care am vorbit în episoadele precedente, iar printre antipatii, cercetatori ufologi de certa seriozitate, care n-au ezitat sa-si exprime îndoieli serioase fata de istorisirile vehiculate de Boylan.(Va urma)
Dezvaluirea OZN este „iminenta”?
De câtiva ani, în urma marturiilor unor militari, inclusiv în Congresul SUA,...
Comentarii