Superdotatii si absenta argumentelor      

          Sunt invitat sã asist la o demonstratie care se repetã zilnic în familia din Crângasi a unor intelectuali. Fiica cea mare, studentã, trebuie sã evite, când intrã în apartament, anumite zone ale spatiului.

          Sunt invitat sã asist la o demonstratie care se repetã zilnic în familia din Crângasi a unor intelectuali. Fiica cea mare, studentã, trebuie sã evite, când intrã în apartament, anumite zone ale spatiului. Ce face de fapt? Aprinde si stinge aparate electronice; nu se stie de ce le si poate strica, agresându-le parcã cu un supra-voltaj; fata nu poate deschide usa decât evitând atingerea degetelor de clantã.
          Sunt atentionat sã nu divulg numele pentru cã gestul ar însemna pentru familia respectivã un cosmar – zeci de oameni ar solicita virtutile bioenergetice ale fetei, casa s-ar transforma într-o policlinicã . Uitasem sã adaug: studenta poate suprima în câteva minute anumite dureri: migrene, dureri reumatismale, nevralgii, afectiuni ale sistemului nervos si altele.
          Dupã vizita la care m-am referit, am cãutat explicatiile de rigoare care nu pot fi decât din sursele stiintei. Iar stiinta încã nu este pregãtitã sã dea un rãspuns clar la fenomenul specific unei superdotate extrasenzorial. Calea pragmaticã nu poate fi abandonatã, dar apelãm si la informatia din surse religioase. Prin ce intuitie extraordinarã în revelatiile pentru viitor câtiva sfinti pãmânteni pomenesc cã vor veni vremi când „puteri necunoscute vor fi date unor oameni?” Studenta respectivã oare detine, fãrã sã le fi cãutat, astfel de puteri? Ce se mai poate face cu aceastã „anomalie biomagneticã” în afarã de agresarea sau interventia asupra unei aparaturi sofisticate? Cum poti schimba programul pe micul ecran printr-o simplã atingere aerianã cu palmele a mãstii televizorului? Sã sperãm cã rãspunsurile se vor cunoaste într-un viitor apropiat. A doua experientã m-a socat pur si simplu. Tot în Crângasi trãieste o vizionarã cu totul exceptionalã. Ea îmi dã voie sã-i retin pe hârtia de tipar numele: Ana Visan. Pregãtesc scena experimentului, care este foarte simplã. Ana stã în fotoliul din sufrageria ei, eu mã aflu în scaunul biroului, la mine acasã. Ne despart aproximativ cinci kilometri. În camera mea se aflã doi invitati, prieteni din provincie, amândoi artisti bine cunoscuti, dar necunoscuti Anei. Convenim asupra „metodologiei” dupã ce eu am sunat la Ana. Îmi cere sã privesc insistent în ochii unuia din invitatii care se aflã la mine acasã. Procedez întocmai. De la celãlalt capãt al firului Ana începe descrierea persoanei în ochii cãreia mã uit. Nici o eroare, fie si neînsemanatã. Apoi trecem la vizualizãri mai profunde. Ana îmi spune iar eu comunic: Atentie la cutare organ, la cutare boalã si asa mai departe. Sunt depistate telepatic si afectiunile mai subtile, pânã în cele mai mici nuante. Repet experienta si cu al doilea invitat. Redau observatia Anei, care prin telefon si, folosindu-se de privirea mea în ochii oaspetelui, face urmãtoarea descriere: „Este un bãrbat frumos. Poartã barbã, mustatã, are pãr ondulat, nu prea lung. Are ochii de culoare albastrã, umeri lati, poartã haine usoare, moderne. Nu-mi dau seama de ce, pe prietenul dv. îl vãd dând din mâini. El asta face, danseazã cu bratele, asa-l vãd eu, închide ochii si uneori bate în podea cu talpa piciorului drept, se enerveazã…” etc. etc.
          Prietenul meu devenit subiect de experiment este un celebru dirijor, un muzician. Ana i-a vizualizat corect gestica profesionalã… ce rol are telefonul asociat cu privirea fixã în ochii subiectului uman inclus în experiment? Mã aflu probabil în situatia de a comunica o premierã în domeniul telepatiei. S-a înteles, desigur, cã este nevoie pentru experiment de trei factori: o telepatã puternicã, un medium compatibil si un telefon. Rezultatele au fost uimitoare, drept pentru care le-am si asternut pe hârtie!